Toată lumea spune minciuni. Majoritatea oamenilor nu mint des, conform studiilor. Dar tot ele arată că până și minciunile nevinovate ne pot afecta creierul. Toți am spus o minciună la un moment dat.
Unele minciuni sunt dăunătoare, iar altele sunt în mare parte inofensive. Cele folosite pentru a proteja alți oameni pot fi spuse chiar cu cele mai bune intenții. Dar indiferent de ce fel de minciună ai spune, este nevoie de o cantitate surprinzătoare de energie cerebrală pentru a o rosti.
Oboseala provocată ar putea să vă împiedice să îndepliniți o sarcină cu adevărat importantă.
Pe lângă asta, minciuna poate avea și un impact social nedorit. Cortexul prefrontal al creierului aflat în spatele frunții nu este complet dezvoltat până la vârsta de 20 de ani, fapt care reprezinta o problemă mare pentru adolescenți. Această parte a creierului ne ajută să înțelegem riscul. De asemenea, se ocupă de gândirea noastră de nivel superior, cum ar fi planificarea și autocontrolul.
Când spunem adevărul, creierul nostru nu trebuie să facă nimic ieșit din comun. Te gândești la ceea ce vrei să spui și o spui. Minciuna necesită mult mai multă energie.
Iată un exemplu de o minciună simplă și de repercusiunile ei. Imaginați-vă că ați întârziat la oră și profesorul așteaptă răspunsuri, iar voi decideți să mințiți.Acum trebuie să inventezi o poveste pe loc sau să-ți amintești povestea pe care ai inventat-o când te grăbeai la oră. Ar fi fost mult mai ușor să fi spus adevărul, dar tocmai ți-ai pus creierul la o mulțime de muncă suplimentară.
Pe lângă memoria funcțională, cortexul prefrontal are grijă și de sarcini precum planificarea, rezolvarea problemelor și autocontrolul. Oamenii de știință le descriu drept sarcini de „funcție executivă”. Funcția executivă intră în joc atunci când folosiți autocontrolul pentru a nu scoate la iveală adevărul sau vreun fapt care v-ar expune minciuna. Vă ajută să vă amintiți toate detaliile unei minciuni pentru a vă asigura că aceasta sună credibil. Funcția executivă vă permite să vă gândiți cu un pas sau doi înainte pentru a vă asigura că minciuna pe care o spuneți „va rezista” probabil în fața întrebărilor. Apelarea funcției executive în acest fel consumă, de asemenea, multă energie a creierului.
Un studiu din 2015 realizat de cercetători din Belgia a constatat cum creierul este mai lent și mai susceptibil să greșească atunci când trece între minciună și adevăr. Cercetările au arătat, de asemenea, că agilitatea mentală a cuiva va fi mai înceată, iar timpul de reacție mult mai lung atunci când spune o minciună.
A minți pentru a evita necazurile – pentru a întârzia la ore,să zicem – este destul ușor, o faci o dată și gata. Nu va trebui să menții acea minciună pentru foarte mult timp. Da, ai irosit niște resurse mentale, dar doar o singură dată. Unele minciuni însă nu se opresc niciodată. Acestea sunt minciuni pe toată durata vieții.
Spionii, de exemplu, își petrec întreaga viață mințind despre cine sunt. Cineva cu o viață dificilă acasă ar putea minți pentru a-i împiedica pe alții să afle – și acea minciună ar putea dura ani de zile. A pretinde că ești ceva ce nu ești la fiecare oră din fiecare zi este epuizant din punct de vedere mental. Iar aceasta poate lăsa în urmă chiar traumatisme grave spune Vendemia. De-a lungul timpului, acest tip de minciună te face să epuizezi resursele cerebrale de care ai nevoie pentru a gândi.
Minciunile pe toată durata vieții – cum ar fi păstrarea secretelor despre prieteni, familie sau despre noi înșine – pot pune o presiune absolută asupra creierului și asupra sănătății noastre mentale. De aceea, cercetătorii consideră că este important ca cei mici să găsească oameni de încredere cărora să le poată dezvălui în siguranță chiar și adevăruri dureroase sau intime despre ei înșiși.
Aproape toate culturile apreciază onestitatea și există lucruri pe care oamenii le pot face pentru a ajuta la crearea unei culturi care întărește valoarea onestității. Găsirea unor modalități de a-ți susține prietenii în timp ce rămâi sincer este o un bun început. Când prietenii sunt sinceri unii cu alții, se creează o cultură a onestității în rândul lor, lucru care va construi prietenii mai puternice. De asemenea, ajută atunci când minciuna are consecințe.
Oamenii care nu au trebuit niciodată să se confrunte cu consecințe pentru minciunile lor au mai multe șanse să mintă. Oamenii tind să mintă mai puțin atunci când știu că vor fi trași la răspundere pentru acele minciuni. Cu toate acestea, pedepsirea oamenilor pentru minciună este mai puțin importantă decât recompensarea pentru că acestia spun adevărul.
Majoritatea oamenilor știu că minciuna este în general un lucru rău care poate avea consecințe grave, iar știința dezvăluie acum moduri în care denaturarea adevărului poate avea un impact masiv asupra creierului și capacității noastre de a construi încrederea prin intermediul căreia reușim să dezvoltăm relații puternice cu ceea ce ne înconjoară.
LARISA COROI
LOGO paper 