Publicat în 1996 și devenit un clasic al literaturii underground, Fight Club este considerat în momentul de față unul dintre cele mai originale și provocatoare romane scrise în ultimul deceniu al secolului XX, fiind scris de Chuck Palahniuk.
Romanul a stat la baza filmului celebru, intitulat cu același nume, regizat de David Fincher, avându-i în rolurile principale pe Brad Pitt -Tyler Durden, Edward Norton – The narrator și Helena Bonham Carter-Marla Singer.
Ideea filmului este aceea de a ilustra o viață rebelă, in care nu există reguli, prin crearea a mai multor personalități care nu ne definesc, dar prin intermediul cărora ne asimilăm cu idealul lumii din care vrem să ieșim.
Naratorul filmului are o slujbă odioasă, la o mare firmă de automobile. Când încearcă să obțină o alinare pentru insomnie, medicul său îi sugerează că, pentru a simți cu adevărat durere, ar trebui să participe la un grup pentru victimele cancerului testicular. Naratorul devine în curând dependent de o varietate de grupuri de sprijin. El reușește să se descătușeze de toate emoțiile și plânge în voie. Marla Singer participa la aceste întruniri și ajunge sa îi strice această eliberare terapeutică.
Viața naratorului se schimba radical când se întâlnește cu Tyler Durden, care se opunea sistemului american corporativ, dorind să îl înlocuiască. Durden era un producător de săpun, obținut din grăsime umană.
În scurt timp, acești doi tineri înstrăinați și-au găsit o nouă ieșire pentru luptele lor reținute cu mânie, cu pumnul gol. Ei înființează Fight Club, adunări după orele de lucru ale bărbaților care își împărtășesc plăcerea în durerea masochistă. Prima regula a clubului era „Nu vorbești despre Fight Club ”, iar a doua era „Să nu vorbești despre Fight Club”.
Mișcarea secreta se extinde, până ajung sa fie cluburi în toată țara. Proiectul „Mayhem” presupunea mai multe acte de vandalism și terorism a grupării ,care aveau ca scop prăbușirea Americii corporative. Totodată, proiectul separă entitățile din stat, ilustrând o luptă dintre cei puternici și cei slabi.
Aceștia reușesc în cele din urmă, iar finalul este unul pe cinste, care te va pune la încercare.
Tyler Durden reprezintă alter-ego ul naratorului, o ființă supremă, un lider care are dreptul la orice, personajul opus perfectului care dorește să devină, întruchipat prin rebeliune, pentru a scăpa de viata monotonă și corporatistă pe care o petrece zi de zi. Naratorul acționează pe timp de zi, când este lucid și când își petrece viața obișnuită de la muncă, iar mai apoi seara, din cauza insomniei, Tyler își face apariția și îl controlează, întruchipând personajul negativ.
Fight Club e filmul care nu ar trebui sa lipseasca din colectia vizuala a oricarui cinefil, actoria, regia, sunetele și cinematografia fiind la un alt nivel pentru acei ani, dar chiar și pentru prezent .
ANTONIO SIMON
LOGO paper 
Ideea lui Chuck Palahniuk de a scrie „Fight Club” i-a venit în urma unei bătăi pe care a primit-o în timpul unei excursii cu cortul. Întors la muncă, șifonat și învinețit, mare i-a fost mirarea când niciunul dintre colegii lui nu a pomenit nimic de rănile sale.
„Fight Club” demască concepții legate de masculinitatea toxică, societatea modernă, consumerism ș.a. Inițial un eșec total la box office, superproducția lui David Fincher adună și azi un cult following cu precădere în rândul bărbaților din întreaga lume. Mă bucur să văd că mai există oameni care consumă filme de calitate 🙂 Felicitări!
LikeLike