Trăim într-o perioadă în care lumea a luat o întorsătură neașteptată, însă noi, oamenii, încercăm să ne continuăm viața, să ne urmăm visele și din acest motiv ne bucurăm când descoperim printre noi câte un copil plin de talente.
Recent am descoperit și noi un astfel de talent, prin intermediul doamnei profesoare Daniela Kele, diriginta clasei IX C. Acest copil minunat și incredibil de devotat pasiunii sale se numește Eliza Selyem și studiază la colegiul nostru, elevă într-a IX-a. Fără a mai sta prea mult pe gânduri, am contactat-o și i-am luat un interviu, aceasta oferindu-ne niște răspunsuri impresionante.
Când ai început cursurile de balet?
ELIZA: Am început să fac balet de la 3 ani, dar de performanță fac de la patru ani și jumătate.
Nu e foarte specific pentru adolescenți acest tip de dans, ei de obicei aleg alte tipuri, dar totuși tu de ce ai ales dansul clasic?
ELIZA: Am fost mereu fascinantă de orice ținea de dans. Încă de mică mama îmi făcea poze cum făceam sfoara. Grația și feminitatea acestui dans au fost oarecum factorii care m-au îndreptat spre el.
Alegerea a fost a mea, dar am avut parte de sprijinul mamei mele timp de 12 anim indiferent de costuri sau de sacrificiile pe care trebuia să le facem.
Cum arată pregătirea unei balerine?
ELIZA: Wow… Am ore de antrenament în fiecare zi, inclusiv sâmbăta, de la 14:00 până la 18:00. Practic ore de balet clasic, contemporan sau alte stiluri de dans, inclusiv gimnastică.
Ce modele ai în acest dans clasic și cine te inspiră?
ELIZA: Marianela Nunez e modelul meu în viață, însă antrenoarea mea, Maris Pușcov, este persoana care mă inspiră, fiind ca o a doua mamă pentru mine.
Care sunt greutățile principale ale unui astfel de dans?
ELIZA: E greu, dar iubesc ceea ce fac. Desigur, există presiuni când vine vorba de aspect, dar antrenorii nu pun accent pe acest lucru, având în vedere încurajarea sănătății fizice și psihice. Nu am timp niciodată de nimic. Eu nu ies, nu mă plimb, sunt mereu în sala de dans.
Care sunt cele mai importante realizări ale tale?
ELIZA: Cele mai importante realizări sunt participarea mea la YAGP, un fel de olimpiadă de balet, și la Românii au talent.
La Românii au talent am avut parte de o experiență de neuitat. Într-adevăr, e magic: scena, interviurile, regizorii, coregrafii, juriul, absolut tot. De asemenea, e și foarte obositor, îmi aduc aminte că am stat vreo șapte ore la repetiții, iar emoțiile… Vai de mine, imaginează-ți fluturi care îți zboară prin stomac, iar când mi se și spunea „3, 2, 1, Intră!” îmi sărea inima din piept!
Până la urmă, cred că orice premiu pe care l-am luat pe podium e o realizare.
Ce viitor prevezi acestei arte, în condițiile erei digitale care înlocuiește oamenii cu holograme în 3D?
ELIZA: Da, din păcate trăim într-o lume ciudată, dar din punctul meu de vedere, indiferent de ce va urma, baletul are un farmec aparte, care nu poate înlocuit de holograme sau de tehnologie. Baletul e unic – de aceea se numește și clasic, e ceva nemaipomenit.
La final, a ținut să ne mărturisească un mic secret și despre ceea ce privește primul semestru în școala noastră: „Am venit de la o școală mică, din Sânmartin, deci vă dați seama că mie mi se pare Ghibu uriaș, gigantic chiar. Profesorii sunt drăguți, clasele sunt mari, dar pot să vă mărturisesc faptul că semestrul a fost înfiorător de greu, având în vedere că sunt pe Mate-Info.”
Sursă foto: arhiva personală Eliza Selyem
au consemnat ALEXANDRA AMBRO și DAIANA POPUȘ
LOGO paper 