EMILIA: Vieți uitate sau comemorate?

Durere, chin, groază, foamete, moarte – așa aș putea descrie, în puține cuvinte, Holocaustul. Am prins un oarecare interes pentru acest subiect și nu m-am mulțumit doar cu informațiile de pe Internet, care totuși sunt vaste. M-am adâncit tot mai mult citind cărți pe acest subiect, dorind a vedea dintr-o perspectivă mai personală și, dacă s-ar putea, chiar din ochii victimelor care au supraviețuit.

Una dintre cărțile citite se numește Evadare de la Auschwitz (The Auschwitz Escape) de Joel C. Rosenberg. Chiar dacă această carte este o ficțiune în ceea ce privește personajele și isprăviile acestora, în esență, inspirația a venit în urma unor documentare, iar tot ce este prezentat a fost adevărata și tulburătoarea realitate pe care au îndurat-o mii de oameni: evrei, romi, polonezi și alte grupuri etnice slave, cetățeni sovietici, prizonieri de război și așa mai departe.

Cu siguranță, nu este o amintire plăcută, ba din contră, e îngrozitoare, însă asta nu înseamnă că trebuie să fim rezervați în legătură cu lectura a celor îndurate.

În această carte vedem cum Jacob, un tânăr evreu originar din Berlin (personaj inventat), încearcă din răsputeri să salveze sufletele chinuite de naziști. Chiar dacă acest personaj este fictiv, nu exlud varianta că au existat victime care au încercat, deținuți care refuzau să își aștepte moartea, care în fața multora părea iminentă. Autorul, Joel C. Rosenberg, a vrut să ne arate o fărâmă din cele întâmplate prin ficțiunea sa istorică, prezentând și folosind informații adevărate.

Cele petrecute trebuie să fie o lecție pentru noi toți, trebuie să învățăm din greșelile oamenilor nemiloși și ignoranți din trecut pentru a avea un viitor mai bun.

După ce am citit această carte, mi-am cumpărat alta, deoarece voiam să văd mai aproape, să simt mai mult și mai profund, iar dorința aceasta m-a îndrumat spre jurnalul lui Eddy de Wind – Auschwitz, ultima stație. Relatările autorului au fost scrise în timpul Holocaustului, în celui de-Al Doilea Război Mondial. Tot ce povestește s-a întâmplat aidoma. Eddy de Wind a fost una dintre victimele care au supraviețuit grozăviilor din lagărele de concentrare și a avut ocazia să-și spună povestea. Eddy a rămas în viață din dorința de a povesti întregii lumi și de a nu lăsa că viețile celor din poporul său, și nu numai, să fi fost luate în van.

Am rămas totalmente marcată de cele citite și am înțeles că aceste evenimente nu trebuie uitate, iar cei informați trebuie să încerce să țină cât mai mult timp amintirile, celor uciși, vii. Nu putem fi indiferenți în fața nedreptății și a răului care-i domină pe cei din jur. Totul ne afectează, suntem oameni, simțim și suferim împreună.

Îmi pare rău că un voi mai fi elevă atunci când se va introduce o nouă disciplină școlară obligatorie în trunchiul comun, mai exact Istoria evreilor. Holocaustul. Potrivit site-ului Edupedu, va fi introdusă în anul școlar 2023-2024, în învățământul liceal și profesional.

EMILIA SEICHE

EMILIA SEICHE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: