e ciudat cum m-am foit atât de mult în pat
încât am ajuns să dorm pe pagini din ziar
l-am răsfoit până mi-am tăiat degetele
m-am găsit în el, cap de afiș
„O tânără și-a pierdut capul în tramvai”
am lăsat ziarul sub pana dintr-o pătură și am gonit spre stația din mintea lui
unde se întâlnesc soarele și luna să își șoptească minciuni
(ne plimbam mereu pe același drum)
m-am găsit și m-am întrebat dacă tu ești aici, cine sunt eu? cine gândește în locul tău?
mi-am răspuns te-am lăsat să simți, să nu ucid iubirea prin cunoaștere, să doară
M-am lăsat singură să doară șopteam deodată amândouă
sunt condamnată să simt căci mi-am pierdut rațiunea printre gene…
mă voi trezi acoperită de ziar, pătură sau doar de regrete ascunse printre pene?
ANASTASZIA COSAC
