Reușita obligatorie

Există momente și momente. Cele care te fac să crești greșind și cele care te fac să zâmbești reușind.

Lacrimile persoanei din oglindă nu mă impresionează. Știe că poate. Știe că e greu, dar, cu toate acestea, fiecare hard level, venit cu fiecare zi, îi arată tot mai mult că singura limită e ea însăși. Cea mai mare concurență e reflexia proprie.

Viața știe ce vrea de la acea persoană, dar oare ea știe ce vrea de la viață?

Persoana este doborâtă timp de un an.

365 de zile.

12 luni.

518.400 minute.

31.536.000 de secunde, dar se ridică încă o secundă în plus.

Și o doare. Și urlă. Și se ia de păr. Și strânge din dinți. Și incleștează pumnii.

Inima îi bate.

Pulsul îi crește.

Cade la pământ.

Explodează.

Ia foc.

Se face scrum.

Și chiar când crede că nimic din ea nu mai are sens, ca o pasăre Phoenix naște din propria cenușă. Se calmează. Se privește fix în ochi și își rostește numele adăugând: „Poți.

Lumea ei interioară renaște. Se adună. Își oferă a doua șansă a miliarda oară. Zâmbește pentru că își dă seama că singura zi care poate fi numită grea a fost ziua precedentă. Persoana e pregătită pentru azi și pentru toate celelalte azi care există.

S-a născut pregătită și, chiar azi, o să învingă!

Va reuși, chiar dacă nu din prima.

Cu fiecare zi, persoana primește diverse oportunități. Uși. Nu bate la ușă. O scoate din țâțâni, până și ușa din spate. Intră pe fereastră, sau pe horn, dar, orice ar face, găsește o cale, și nu scuze. Se frământă. Se zbate. Totul pare un labirint de încercări și nu vede ieșirea nici dacă-i în fața ei. Se complică, dar se reorientează.

Persoana se creează pe ea însăși la nesfârșit.

Are un scop. Nu-i scris nicăieri.

Nu-i tipărit nimic pe foaie, ci în sufletul ei, plin de cicatrici, care are puterea să vindece zgârieturile altora.

E puternică.

Se cunoaște.

Și-a petrecut și își va petrece toată viața cu ea, fiindcă, în primul rând, se iubește.

ANTONIA DRIMUȘ

Antonia Drimuș este elevă în clasa X A, secția Filologie – Engleză Intensiv, la Colegiul Național Onisifor Ghibu Oradea, clasa prof. Alexandru Popoviciu.