Fiecare dintre noi ne dorim într-un fel sau altul să fim auziți. Mulți simțim nevoia să ne impunem punctul de vedere, să convingem sau să-i facem pe alții să vorbească despre noi.
Ela Ardelean a simțit nevoia de a-și expune punctul de vedere în cele două cărți pe care le-a scris la vârsta de numai 17 ani.
Pentru că această tânără scriitoare e un exemplu pentru mulți adolescenți, am luat legătura cu ea, iar Ela a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări.
„Mă numesc Ela Ardelean, am 17 ani și sunt elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic Constantin Șerban, Aleșd. Sunt și un scriitor destul de respectabil, aș putea spune, dar și un speaker divers”, ne spune aceasta.
Intervievata noastră scrie de patru ani, dar publică în on-line doar de trei ani și derulează proiecte de doi ani, iar în acest ultim an speră să-și poată publica prima ei carte.
Ela se ocupă în special de subiectele de dezvoltare personală, bazate însă și pe psihologie și observații personale; a scris două cărți pe temele acesta și are multe în lucru.
Lucrează la proiecte tocmai pentru tineri și pentru a-i ajuta.
„Nici în ziua de azi nu știu ce m-a adus aici. Tot ce știu e că mereu am iubit să scriu, iar cum spune Tudor Arghezi în poezia sa, Cenușa visărilor, poezia / autorul / scriitorul, arta / artistul are puterea nemărginită de a salva omenirea din apocalipsa morală și din decăderea oamenilor”, susține Ela.
Tânăra consideră că, pentru a fi scriitor, „ai nevoie de inspirație, pasiune, credință, răbdare, rezistență, calm, căldură, putere, ideal, motivație, inteligență și probabil o listă lungă de însușiri pozitive.”
„Nu poți fi scriitor și nu poți scrie curat dacă ai rău în suflet – pur și simplu nu poți”, spune Ela Ardelean.
Cât de greu e scrisul? „Ținând cont că inspirația și munca acționează asupra omului ca o presiune puternică, în timp poți să cazi sub această presiune, fapt pentru care majoritatea geniilor pământului s-au dus de tineri sau au ajuns să aibă probleme. Dar azi, ținând cont de tehnicile moderne și cu puțin ajutor (medical, psihologic etc.), cu siguranță oricine poate face față.
Pentru mine, deja e o obișnuință să lucrez în acest tip de mediu și, practic, pentru mine a scrie și a lucra e pur și simplu un stil de viață. Nu îmi văd viața fără a scrie!”
Are și aspirații spre politic?
„Da, nu-i noutate și nici secret faptul că vreau să mă îndrept spre partea politică și că îmi doresc să fac lucruri mari”, ne spune.
Am dorit să aflăm ce înseamnă speaker divers.
„De obicei de auzim de speaker motivațional. Da, adevăr, dar cum sunt un om extrem de complex și interesant, sunt un speaker divers, ce ține discursuri / cursuri / prezentări și orice ar mai cere situația, cu mare ușurință”, ne explică Ela.
La vârsta de numai 17 ani tânără scriitoare a scris două cărți, numite Cutia cu nisip și Există și nopți.
Ambele, după cum a precizat, dezbat probleme de actualitate, de principiu moral, dar au și rol de dezvoltare personală.
„Dezvoltarea personală dezbătută de mine în cele două lucrări se referă la ceea ce ajută oamenii, ceea ce poate le lipsește sau ceea ce ar trebui să își definitiveze ca proces de cunoaștere sau să-și reamintească unele lucruri”.
Prima carte Ela a scris-o în 14 luni, iar cea de-a doua i-a luat trei luni, cuprinzând toate cunoștințele ei și tot ce a ajutat-o de-a lungul timpului.
„Am ajuns într-un moment de „Bun. Eu cu viața mea ce fac?” Mi-am găsit ușor răspunsul și am știut ce am de făcut, dar cu toate acestea, nu mi-a fost și nu e ușor. Așa că uneori avem nevoie de încurajări, de sfaturi, de cineva care să ne aducă aminte că «Orice e posibil!», uneori avem nevoie de acel prieten care să ne aducă răspunsuri la întrebări. Așa că eu am decis să fiu «prietena» fiecăruia care mă citește. Practic, am decis să scriu pentru a ajuta.
Momentan, doar așa pot să ajut! Plus, pasiunea pentru scris e imensa! E o lume care mă liniștește și e acel loc de evadare pentru atunci când toate parcă sunt potop pe capul meu.”
Scrisul i-a schimbat viața
Ce reacții a primit când lumea încă nu știa că scrie? „Să fii scriitor, mai ales la 17, imediat 18 ani, e ceva Wow și e o adevărată provocare.
Ca oameni trăim doar o viață, dar ca scriitori trăim sute, chiar mii de vieți. Scrisul mi-a schimbat viața total.
Să fii scriitor, așa cum am mai spus, e o provocare, dar e minunat. Cu toții pot să înșire cuvinte pompoase pe zeci de pagini, dar puțini pot însufleți acele cuvinte, ca mai apoi ele să devină o operă de artă.
E greu, mai ales că mă confrunt cu foarte mult hate, dar e și obositor fizic să stai în fața unui ecran să tastezi. Dar când iubești ceea ce faci, totul e minunat.
Să fiu scriitor uneori îmi oferă privilegii, în ideea în care oamenii devin mult mai deschiși cu mine, au curajul să mă abordeze și chiar să discutăm de la detalii tehnice până la teme filosofice.
Mă simt formidabil și e o onoare să fiu scriitor.”
Tânăra crede că să fii scriitor înseamnă „să dai viață cuvintelor, să le simți și să crezi în ele, dar și să îți asumi responsabilitatea pentru noua lume ce ai creat-o odată cu cartea.
Eu am un crez, să zic așa: «Scriu ce simt și simt ce scriu.» Dacă nu aș simți ceea ce aș scrie, nu aș mai fi scriitor.
Totul se bazează pe credință, sentiment și rațiune.”
Cel mai mult o inspiră „oamenii pe care îi văd în jurul meu și acțiunile lor. Modelul de bine sau rău pe care îl observ la fiecare și pe care îl valorific ca experiență și soluție. Oamenii pe care îi văd în jurul meu și acțiunile lor. Modelul de bine sau rău pe care îl observ la fiecare și pe care îl valorific ca experiență și soluție.”
Am rugat-o să ne relateze o întâmplare din școală, care a marcat-o într-un sens pozitiv.
„Din clasa a IX-a, spre finalul semestrului I, am început să țin prezentări / discursuri prin clase, pe diferite teme de dezvoltare personală. Mereu, când terminam prezentările, mergeam cu alte cunoștințe în plus. Profesorii au avut încredere în mine și mi-au permis să îmi realizez acest proiect, iar acest lucru – mai ales în școală – e ceva minunat.”
Are o carte preferată dintre cele pe care le-a scris?
„Nu pot să aleg între ele. Pur și simplu le iubesc, pentru că la urma urmei e munca mea.
Toate scrierile mele se bazează pe experiența mea de viață.
Dacă ar fi președintele „Asociației Scriitorilor Mondiali din Toate Timpurile”, cui i-ar da marele premiu și în ce ar consta acesta?
„Fiecare scriitor merită un premiu. Dar cred că premiul cel mare l-ar lua, cu siguranță, Eminescu. Recunoașterea când e în viață cred că e cel mai frumos premiu ce îl poate primi un scriitor.”
Dacă ar putea să aleagă o întrebare care să-i fie adresată într-un interviu, care ar fi aceasta?
„De ce nu ai renunțat, deși aveai numeroase ocazii?”
Am rugat-o în final să transmită un mesaj comunității Colegiului Onisifor Ghibu.
„Dragii mei, urmați-vă visurile și credeți în voi! Dacă aveți nevoie de cineva vreodată, vă rog să vă închideți ochii și să vă conectați cu interiorul. E cel mai bun ajutor. Credeți în voi și în ceea ce puteți face! Nu renunțați la ceea ce vă doriți!
au consemnat ALISIA UNGUR și ALEXIA CĂLĂRAȘU
LOGO paper 