Este vorba, bineînțeles, despre Erasmus+, programul Uniunii Europene pentru educație, formare, tineret și sport, de ale cărui oportunități am beneficiat și eu, pentru a doua oară în ultimii trei ani, vara aceasta.
Cursul – urmat, alături de alți patru colegi, ca parte a proiectului Our Digital Classroom – s-a desfășurat în perioada 26-30 iulie, la Paris, sub denumirea de ICT-Based Classes.
Plecarea nu a fost lipsită de emoții, incertitudini și, în contextul pandemic actual, chiar ezitări în a continua participarea la proiect, dar în cele din urmă nevoia de altceva, de a ieși din cotidianul din ce în ce mai limitat și-a spus cuvântul. Cu un bagaj încadrat, uimitor, în limitele de greutate impuse, mi-am luat în cele din urmă… zborul și-am aterizat în celebra capitală pariziană, într-o zi extrem de friguroasă (pentru cineva care crede ca viața începe de la 30 de grade în sus), în care ploaia (care mă luase și ea prin surprindere) își făcea de cap, parcă pentru a mă convinge că nimic nu avea cum să meargă bine…
Nimic mai adevărat însă. Am descoperit un oraș absolut fermecător, de care m-am îndrăgostit iremediabil. Lungile plimbări făcute, încheiate de regulă, după miezul nopții, din dorința de-a nu rata nimic din tot ceea ce înseamnă cu adevărat Parisul, au urmat firesc orelor dimineții în care, alături de echipa din care am făcut parte, m-am aflat în sala de curs.
Formatorul, Emir, a reușit – zic eu, cu succes – să creeze o atmosferă de lucru foarte plăcută, în care informațiile și cunoștințele împărtășite și-au găsit terenul adecvat pentru a prinde firave rădăcini, care în timp vor deveni cu siguranță mai puternice. Deschis și atent cu fiecare dintre noi, a știut să ne provoace și să ne stimuleze (bomboanele gumate sunt oricând binevenite), astfel încât să dăm ce e mai bun din noi. Răbdător de fiecare dată când ne mai poticneam (nota bene: e vorba strict de motive ce țin de tehnologie), de o energie debordantă, foarte serios când era nevoie și știind să strecoare o glumă reușită când vedea că interesul dă să plece, consider că și-a îndeplinit misiunea cu brio.
Să creăm conținuturi multimedia, să folosim diverse aplicații web, jocuri educaționale digitale, chiar momente recreative ș.a. sunt câteva din abilitățile însușite/învățate la acest curs. De unele aplicații auzisem, pe altele chiar le folosisem ocazional, dar de cele mai multe am aflat în acele zile petrecute într-o atmosferă cooperantă și interactivă, pe care am de gând s-o recreez și la clasele la care predau. Aplicabilitatea unora este optimă orelor de istorie, chiar și celor ținute în afara zidurilor școlii. Visez la o astfel de aplicație, pentru deprinderea căreia ne-am întâlnit cu toții în Muzeul d‵Orsay și câteva ore ne-am luat la întrecere în căutare de comori. Dar nu mai zic nimic, hai să păstrăm misterul și să-l dezlegăm împreună într-un moment mai favorabil…
Și pe considerentul că tot ceea ce cunoaște un început va bate inevitabil palma cu sfârșitul, indiferent de frumusețea parcursulului, a trebuit în cele din urmă să-mi iau rămas-bun de la orașul de pe Sena și să mă repatriez, de data aceasta cu speranța reîntoarcerii.
Sigur că experiența trăită cu prilejul acestei mobilități nu o voi uita curând și pot doar să sper că lumea în care trăim, așa cum o cunoaștem noi acum, va găsi în ea suficiente resurse să ne ofere tuturor oportunitatea de a ne desăvârși formarea profesională, chiar dacă am părăsit de ceva timp băncile școlii.
Sursă imagini: arhiva personală Luminița Feșnic
Prof. LUMINIȚA SIMONA FEȘNIC
LOGO paper 