Dacă ați văzut filmul Pinocchio, cu siguranță îl știți pe Jiminy Cricket. Acesta a fost conștiința lui Pinocchio. Pinocchio avea nevoie de această voce în capul lui, deoarece nu știa care este diferența dintre bine și rău.
Majoritatea oamenilor au o conștiință. Nu numai că au un sentiment general de bine și rău, dar înțeleg și modul în care acțiunile lor îi afectează pe ceilalți. Conștiința este de multe ori descrisă ca fiind acea voce din capul nostru. Când conștiința unei persoane îi spune să facă ceva sau să nu facă ceva, ei le experimentează prin emoții.
Uneori aceste emoții sunt pozitive.Empatia, recunoștința, corectitudinea, compasiunea și mândria sunt toate exemple de emoții care ne încurajează să facem lucruri pentru alți oameni. Alteori nu trebuie să facem unele lucruri. Emoțiile care ne opresc includ vinovăție, rușine, jenă și teama de a fi judecați de alții.
Oamenii de știință încearcă să înțeleagă de unde vine conștiința. De ce oamenii au conștiință? Cum se dezvoltă pe măsură ce creștem și în ce parte a creierului apar sentimentele care alcătuiesc conștiința noastră? Înțelegerea conștiinței ne poate ajuta să înțelegem ce înseamnă a fi om.
Atacul unei conștiințe vinovate
Te simți mai bine după ce faci lucruri bune. Dăruirea și ajutorul de multe ori declanșează sentimente bune. Experimentăm compasiune pentru ceilalți, mândrie pentru munca făcută bine și un sentiment de corectitudine.
Dar un comportament inutil – sau faptul că nu putem rezolva o problemă pe care am provocat-o – face ca majoritatea oamenilor să simtă vinovăție, jenă sau chiar frică pentru reputația lor. Și aceste sentimente se dezvoltă devreme, ca la preșcolari.
Unii medici din Germania s-au axat asupra pupilelor unor copii. Pupilele se dilată în prezența luminii slabe. De asemenea, se pot dilata și în alte situații. Una dintre acestea este atunci când oamenii se simt preocupați de ceilalți sau doresc să-i ajute.
Biologia binelui și a răului
Ce se întâmplă în interiorul cuiva când simte mustrări de conștiință? Oamenii de știință au făcut zeci de studii pentru a afla acest lucru. Mulți dintre ei se concentrează pe moralitate, codul de conduită pe care îl învățăm – cel care ne ajută să judecăm binele de rău.
Oamenii de știință s-au concentrat pe găsirea zonelor cerebrale implicate în gândirea morală.
Pentru a face acest lucru, au scanat creierul oamenilor în timp ce acei oameni se uitau la scene care arătau diferite situații. De exemplu, un spectator ar trebui să decidă dacă salvează cinci persoane (fictive) lăsând pe altcineva să moară.
La început, oamenii de știință se așteptau să găsească o „zonă morală” în creier și au numit-o „rețea morală”. Această rețea este de fapt formată din trei rețele mai mici. O rețea cerebrală ne ajută să înțelegem alte persoane. Altul ne permite să ne pese de ei. Ultimul ne ajută să luăm decizii bazate pe înțelegerea și grija noastră.
Empatia este capacitatea de a împărtăși sentimentele altcuiva. Cu cât cineva este mai empatic, cu atât primele două rețele cerebrale se suprapun.
De exemplu, unii oameni sunt foarte empatici. Acest lucru îi determină să coopereze cu ceilalți. Unii oameni acționează în schimb pe conștiința lor, pentru că acest lucru pare cel mai logic pentru ei. Și încă alții se află pur și simplu în locul potrivit la momentul potrivit pentru a face diferența pentru cineva, spun oamenii de știință.
Înțelegerea și grija sunt importante, dar a avea conștiință înseamnă că oamenii trebuie să acționeze după sentimentele lor, acolo intră a treia rețea.
ANDREEA LUCACIU
LOGO paper 