Ultima generație care poate schimba cursul lumii. VIDEO

Începând din 1993, omenirea sărbătorește în fiecare an Ziua Mondială a Apei, proclamată în 22 decembrie 1992, la Rio de Janeiro. Vom publica și noi un text cu ocazia aniversării din acest an, realizat de Andrea Beatrix Podaru.

Deocamdată, repostăm pledoaria emoționantă susținută de Narcisa Dărăban, absolventă a liceului nostru, în cadrul unei serii de evenimente intitulate Pro Peța, în organizarea prof. Mirela Ardelean. Acțiunile și cuvintele de atunci sunt mai actuale ca oricând.

Aş dori în primul rând să vă întreb de ce vă aflaţi azi aici în sala festivă a liceului nostru? Iar dacă răspunsul pe care vi-l formulaţi în minte este altul decât „Pentru că sunt interesat de râul Peţa şi vreau să aflu ce pot face eu pentru a-l ajuta”,  vă spun sincer că ar trebui să mai meditaţi asupra acestui subiect.

Cu siguranta veti spune: „Ah,  dar de ce am eu nevoie sa meditez asupra acestui subiect? Putem linistiti sa ne intoarcem rapid la viata noastra linistita, sa navigam pe Internet, insetati de informatie, prin ape tulburi care ne satisfac temporar nelinistea si ne fac sa evadam din rutina”. De ce sa ne preocupe pe noi natura, nu?

Adica, ce conteaza niste specii, acolo, si ele. Doar dispar peste 200 pe zi, pe glob, in acest secol care se considera a fi ecologist, in care noi pretindem ca protejam si salvam natura. Nu e problema noastra, nu?

Peta e doar o alta lume tacuta, retrasa, un mic raulet pierdut si el acolo printre mormanele de gunoaie si aproape secat. Nici macar nu mai este un loc pe care sa-l admiri si de care sa te bucuri. Nu mai este, intr-adevar, dar la un moment dat era: atunci cand nuferii albi, prin gratia si frumusetea lor gingasa, dadeau un farmec pitoresc si iti taiau respiratia, doar prin simplitatea lor. Era un astfel de loc si ar mai putea fi, dar acest lucru s-ar putea realiza doar daca noi facem front comun si incercam sa schimbam ceva.

Nu stiu in ceea ce va priveste pe voi, dar stiu sigur ca in ceea ce ma priveste pe mine, imi doresc ca peste ani si ani sa ma mai pot bucura in continuare de aceasta bucatica de rai pe care Dumnezeu ne-a dat-o.

Nu vreau ca totul sa ramana doar o amintire. Vreau ca noi, cei care stim cu ce ne confruntam, sa facem ceva, sa nu fim cei care desavarsesc distrugerea acesta, neluand in serios numeroasele avertismente care ne-au fost date.

Apartinem ultimei generatii care poate schimba cursul evenimentelor si trebuie sa avem grija ce directie alegem, pentru ca schimbarea sta in mainile noastre si totul depinde de noi, daca vrem sa salvam ceea ce mai avem sau daca dorim sa ramanem nepasatori. (Narcisa Dărăban)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: