O cameră aruncată în haos, tu aruncat în cameră, gânduri aruncate în tine, amintiri aruncate în gânduri.
Te trezești dis-de-dimineață, te speli pe față, apoi îți acorzi câteva minute să te dezmeticești. Arunci o privire fugară pe fereastră. Totul e gri. Copacii sunt la fel de goi precum îți simți și tu sufletul. Te deplasezi dintr-un loc în altul ca un robot, butonat din umbră de rațiune. Dar inima nu mai simte nimic. Azi nu se bucură și nu tresaltă. E amorțită acolo în colțul ei din stânga și stă tăcută, așteptând ca în fiecare moment viața să prindă și alte nuanțe. Dar azi totul e gri. Gri afară și gri în suflet. Gândurile sunt haotice, iar sentimentele au devenit un vulcan gata să erupă.
Azi nu vrei să vorbești, să asculți, să înțelegi. Azi nu te simți puternic, motivat și nici optimist. Azi te scalzi în ape tulburate de ploi reci și agitate. Azi ești o furtună de sentimente contradictorii. Azi ai lacrimi în ochi care nu îndrăznesc să curgă. Azi nimic nu ți se pare colorat, e doar gri…
Azi nu crezi în absolut nimic și n-ai nici o speranță. Îți par lipsite de sens expresiile și realitățile care dau farmec vieții. Nu ai nici sentimentul trecutului, nici a viitorului, iar prezentul ți se pare o otravă.
Azi ai plâns, deși erai un om fericit cândva. Ai râs, deși trăiești un infern și deși soarta ți-a distrus unele vise, tu ai decis să o admiri.
Azi continui să speri, să speri la o schimbare, care se află într-un viitor îndepărtat. De ce să speri? Atunci când ai de ales între speranță și nimic, alege nimicul, din el poți face orice, dar din ceva ce există deja nu poți face nimic, poți doar schimba, dar nu întotdeauna.
Și tot ce vrei azi e să fugi de suferință, dar ajungi tot în brațele ei. Îți dorești să ți se facă dor de tine pentru a deveni un om împlinit care nu mai fuge de sine, care nu mai vrea renume, ci vrea doar o împlinire sufletească sub formă de singurătate.
Dar până la urmă, sfârșitul și deznodământul acestei tragedii a vieții pe care o trăim, va dovedi cât de iluzorie este credința în eternitatea vieții.
Și ce mai poți aștepta de la această lume care se simte dincolo de normal: viață, singurătate, disperare sau moarte?
ANDREEA FEHER
LOGO paper 