Replica mea în teatrul vieții

Vizionarea filmului Dead Poets Society mi-a schimbat viața, într-o oarecare măsură.

Pe lângă faptul că absolut oricine la orice vârstă se poate regăsi în acest film, acesta te învață câteva lecții importante legate de viață.

Tactica folosită de către personaje pentru a putea face față obstacolelor ce apar este luată foarte mult în considerare, iar la final se îndreaptă spre o notă mai dramatică.

În primul rând, personajele se remarcă în mod deosebit. Băieții – uniți încă de la început – nu doar că formează un cerc admirabil de prieteni, dar au și o pasiune comună: poezia. Todd Anderson este, la început, un tânăr căruia îi lipsește încrederea în sine și îi este foarte teamă să se afirme prin talentul ascuns de a scrie poezii. El este foarte loial grupului său de prieteni, mai ales lui Neil Perry, colegul de cameră.

În orice

împrejurare

m-aș afla,

teatrul vieții

va continua

și eu

pot avea

replica mea!

Lui Neil îi este frică să fie el însuși și să vorbească cu tatăl său despre ceea ce îl pasionează cu adevărat: teatrul.

În final, ambii prieteni își dezvoltă personalitatea, dobândind o formă de curaj. Todd își ia inima în dinți și își susține cu tărie punctul de vedere, oferind respect profesorului care l-a învățat să vadă dintr-un alt unghi, iar Neil îi vorbește tatălui său, care fiind un om rece, nu-l ascultă și care dorește cu orice preț ca fiul lui să urmeze medicina și să devină doctor.

În cele din urmă, din cauza suferinței imposibilității de a-și realiza visul, Neil decide să-și ia viața, murind astfel ca și actor, la scurt timp după ce a jucat ca protagonist într-o piesă de teatru.

În al doilea rând, tema proiectată pe ecran – dorința părinților de a-și realiza visele prin propriii copii – este neglijată în zilele noastre.

ANTONIA DRIMUȘ. Artwork: logopaper.com

Personal, m-am regăsit în acest film, fiind o combinație între Todd care se lasă ghidat de profesor, reușind să-i impresioneze pe toți prin talentul său, și Neil care aduce un aer pozitiv prietenilor și ține piept tatălui său, datorită profesorului.

Recomand cu încredere vizionarea acestui film, deoarece te învață să dai frâu liber pasiunilor, imaginației, să îi susții pe alții, să prinzi curaj, să fii optimist, loial prietenilor, stăpân pe acțiunile tale, să te eliberezi prin talent în fața oamenilor, să te privești mai bine și să ții seama de atuurile tale, să vezi jumătatea plină a paharului și, nu în ultimul rând, să-ți trăiești clipa.

Dead Poets Society m-a făcut să realizez cât de important e să cred în mine.

„În orice împrejurare m-aș afla, teatrul vieții va continua și eu pot avea replica mea!

ANTONIA DRIMUȘ

Antonia Drimuș este elevă în clasa IX-a A, secția Filologie – Engleză Intensiv, la Colegiul Național Onisifor Ghibu Oradea, clasa prof. Alexandru Popoviciu.

Artwork: logopaper.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: