Iubitule, taci o clipă
De cuvinte faci risipă,
Cu chipul tău divin
Și inima ca de rubin.
Așa că te rog ascultă…
Povestea noastră,
Poveste fără sfârșit
Așa ne-am mințit.
Acum strângi din dinți,
Nu mai poți să te minți;
Parcă ai mai sta
Dar timpul nostru
S-a scurs, e de ajuns!
Acum au rămas
Tainice săruturi ale unei dragoste moarte;
Doar amintirile o învie câteodată…
Și promisiunile pe vecie
Sau poate iubirea care mi-o dăruiai doar mie.
Mereu ne vom aduce aminte
Locurile în care am fost,
Acum acestea fiind fără rost.
Vor fi doar cuvinte scrise
Într-o lume fără vise,
Iar în lumea de apoi
Nu va mai fi vorba de noi.
De misterul ochilor
De povestirea trăirilor
De durerea sufleteasca
Si apoi cea pământească.
Ai crede că în acest mister,
E vorba despre el?
De o dragoste neîmpărtășită
Și de o moarte subită.
DIANA NEAG
Acest text i-a adus Dianei Neag din IX A locul I la secțiunea Poezie la liceu, la concursul de creație literară cu ocazia zilei de Dragobete, organizat de Consiliul Şcolar al Elevilor.

DIANA NEAG
that is my mom
LikeLike