CLAUDIA GAVRILAȘ: „Alienare mintală temporară”

Crimă și pedeapsă este titlul unei lecturi recente, un roman scris de faimosul Dostoievski.

Această lectură mi-a putut oferit o privire de profunzime în conștiința unui criminal.

Raskolnikov, personajul principal al romanului, este un tânăr student, strivit de sărăcie, cu o inteligență aparte.

Acesta renunță la studii din cauze materiale, iar pentru a căpăta câteva ruble, amanetează lucruri la proprietăreasa chiriei în care ședea, Aliona Ivanovna, și căreia îi era dator vândut din pricina unor plăți neachitate.

Tot din cauze materiale, o ucide pe cămătăreasă, apoi și pe sora acesteia, care apare subit la locul crimei.

Jaful, pentru Raskolnikov, constituie făgașul potrivit spre un viitor strălucit.

Acest roman, ce cuprinde 590 de pagini, mi-a frapat așteptările. Modul în care sunt transmise trăirile și sentimentele personajului principal sunt autentice, verosimile, profunde, într-o manieră directă, creând iluzia că însăși mâna criminalului ar fi scris cartea.

„Alienarea mintală temporară” – de care vorbeam în titlu – este des invocată în apărarea infractorilor, semnifică lipsa de discernământ și e folosita drept o scuză în fața unor crime oribile, pe motivul că o „nebunie temporară” invadează conștiinta omului, lucru ce îl împinge la înfăptuirea unor fapte necugetate.

Aceeași scuză este invocată și în dreptul lui Raskolnikov, care, deși jefuiește pentru a-și putea îndeplini năzuințele spre un viitor mai bun, nu ia nimic din bijuteriile sau rublele bătrânei, ci se învârte mereu în cercul incertitudinii, spunând ca bătrână nu-și merita existența făcând degeaba umbră pământului.

Nu se destăinuie nimănui o bună parte de timp, dar ajunge într-un final să-și mărturisească odioasa faptă iubitei lui – o credincioasă, care se prostituează din motive materiale.

Înfăptuirea jafului și crimei nu-i aduc satisfacția pe care Raskolnikov o aștepta; în schimb, îi aduc o grămadă de gânduri care se învolburează în clocotul conștiinței. Vrând să scape de sărăcia grea, ce ajunsese să-l zdrobească, ajunge într-un loc unde până și sărăcia arată și se simte mai bine – închisoarea.

Acesta își mărturisește fapta comisă, iar „alienarea mintală temporară” îl scurtează pedeapsa la doar 8 ani de închisoare.

În închisoare este des vizitat de iubita sa, Sofia Semionovna, care, în pofida atitudinii respingătoare cu care este primită de Raskolnikov, își continuă vizitele. După un an de astfel de vizite, lui Raskolnikov îi se revelează „renașterea”, descoperă un suflet care îl iubește în ciuda faptelor lui josnice.

Iar Sofiei îi se confirmă lucrul de mult așteptat – iubirea necondiționată a lui Raskolnikov.

În același timp, Raskolnikov descoperă Evanghelia: „Oare e cu neputință ca, acum, credința ei sa nu fie și credința mea? Sentimentele, năzuințele ei, cel puțin…”

De acum înainte, următorii șapte ani se simt pentru amândoi ca șapte zile: „Doar șapte ani până când ne vom putea iubi…”

O lume asemenea celei cotidiene, plină de disperare lăuntrică, iubire cu nuanțe de ambiguitate și o bună modalitate de introspecție – asta propune Crimă și pedeapsă.

O lectură care te provoacă la reconfigurarea propriilor trăiri și de aceea țin prin acest material să împărtășesc cu voi această provocare.

CLAUDIA GAVRILAȘ

claudia gavrilaș

CLAUDIA GAVRILAȘ. Foto: Paula Szabo

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: