Claca la cioplit de dinţi şi spătăritul în Valea Neagră de Jos

În recentele articole despre activitățile elevilor ghibiști în satul beiușean Valea Neagră de Jos (comuna Rieni) am identificat un patrimoniu cultural-etnografic pe cale de dispariție.

spat03

Astfel s-a născut un proiect cultural nou, Claca la cioplit de dinți și spătăritul în Valea Neagră de Jos, intreprins de Andrei Oros (XII D), Raul Bejinaru (XII A) și Romina Suciu (IX C), coordonați de doamna prof. Sandor Lilla-Adel și domnul prof. Bogdan Cosmin.

Membrii proiectului doresc să popularizeze și să conserve această componentă a vieții rurale care se află în perioada de stingere: meșteșugul confecționatului de spete pentru războiul de țesut.

În cadrul proiectului a fost organizat un workshop în sala festivă a școlii noastre, o manifestare a idealului de a insufla spiritul frumos al meșteșugului spătăritului în generațiile tinere – așadar, primul pas pragmatic în vederea efortului de a păstra tradiția vie prin oameni, prin copii.

La acest atelier meșteșugăresc a fost organizată o „claca la cioplit de dinți” și s-a prezentat procesul asamblării unei spete după procedeul dezvoltat de-a lungul a două secole în acest sat. Publicul a fost format din trei clase de liceu (IX A, IX B și XII A), iar la claca în sine au participat elevi din mai multe clase de liceu, care au avut șansa să experimenteze o parte importantă a vieții satului.

Andrei Oros a susținut un dialog descriptiv cu publicul, în primă fază despre contextul și elementele specifice spătăritului din Valea Neagră de Jos, iar apoi despre conceptele generale de clacă, război de țesut, spătărit, viața satelor autarhice și valoarea contemporană a pieselor etnografice. Apoi au fost adresate atât întrebări generale, cât și despre micile detalii prezente la atelier, de pildă despre costumele populare în care erau îmbrăcate fetele „clăcașe”.

Romina Suciu ne-a cântat foarte frumos două doine autentice din Valea Neagră de Jos, care se cântau atât la clacă, cât și în alte cadre de munci gospodărești. Atmosfera de clacă a fost astfel cât se poate de autentică.

În cadrul atelierului au fost descrise felurite spete de război de țesut autentice, produse atât la Valea Neagră, cât și în alte părți (pentru comparație), câteva mii de dinți de lemn pentru spete și uneltele speciale necesare spătăritului, toate într-un cadru care dorea să simuleze o gospodărie unde se ținea speciala clacă la cioplit de dinți.

Întreg auditoriul a văzut și înțeles rolul elementelor prezentate, apoi unii au primit chiar câțiva dinți de lemn să facă „lesuțe” din ei și să îi păstreze.

spat02

Raul Bejinaru și-a asumat integral rolul de meșter spătar, el fiind în centrul atenției: așa cum a învățat de la meșterii bătrâni din sat, Raul a asamblat pe viu o spată de război de țesut. El explica, în timp ce muncea, care sunt distincțiile dintre o spată vălnegreană și o spată obișnuită din arealul Apusenilor, îmbinând dexteritatea mâinilor cu detaliul cuvintelor. Unii clăcași chiar au pus mâna să lucreze și ei la spată.

La finalul atelierului, toată lumea avea zâmbetul pe buze, amintiri noi și mai multe informații despre viața românității rurale.

spat01

Astfel, echipa de proiect a dobândit claritatea scopului și curajul de a ieși în lume cu proiectul, determinarea de a da eternității o tradiție pe care doresc să o păstreze vie.

Sursă foto: arhiva personală prof. Sandor Lilla-Adel

MARIA PAŞCALĂU

maria pascalau

MARIA PAŞCALĂU

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: