IOANA BIŢIŞ & IOANA REŞTEA: Arta scrisului

Natașa Alina Culea este o scriitoare care a scris până în prezent cinci cărți, toate fiind la editura Librex, iar în 2018 se prefigurează lansarea celui de-al șaselea roman, „Arlechin”. Cele cinci cărți scrise sunt – în ordinea apariției – „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat”, „Lupii trecutului. Sofia”, „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată”.

Natasa Alina Culea

Natasa Alina Culea

 

REPORTERI: De unde a început pasiunea dumneavoastră? 

NATAŞA ALINA CULEA: Scrisul este corelat cu cititul, iar cititul a fost confortul meu emoțional și prima mea iubire. Citeam foarte mult în copilărie, aveam mereu abonament la bibliotecă – pe vremea aceea, Biblioteca Județeană din Tulcea. Nu citeam doar proză, ci și poezii. Mă minunam oarecum că existau oameni care nu înțelegeau poezia, pentru mine era ca un cub Rubik pe care-l descifram într-o clipă, dar asta nu făcea poezia mai puțin interesantă. Fiecare cub Rubik era unic.

 

Profesorul m-a îndemnat să scriu

REPORTERI: Cum v-ați descoperit acest talent pentru scris? 

NATAŞA ALINA CULEA: Profesorii mei de literatură m-au îndemnat să scriu, mai ales domnul profesor de Limba și Literatura Română din în liceu, poetul Ion Diaconu. Tot el m-a chemat la cenacluri literare în cadrul cărora îmi prezentam textele scrise. Scriam poezii din clasa a treia, puerile, desigur.

 

REPORTERI: De cât timp și de la ce vârstă scrieți? 

NATAŞA ALINA CULEA: Deși am scris de mică, literatura m-a apucat serios de mână în 2013, atunci când am început să scriu primul meu roman. Se adunaseră deja semnele în jurul meu care-mi indicau ceea ce am de făcut ca luminile de pe pista aeroportului.

 

REPORTERI: Care a fost prima carte scrisă? 

NATAŞA ALINA CULEA: „Natașa, bărbații și psihanalistul” este primul roman scris, un soi de jurnal contemporan al fetei din provincie, care este înghițită de vârtejul unei vieți pe care o visa, dar nu se aștepta să se transpună în realitate. Cartea poate fi văzută ca un ghid în lumea relațiilor actuale și a regulilor nescrise ale Bucureștiului.

 

Tema preferată

REPORTERI: Au existat idoli sau modele în această carieră? 

NATAŞA ALINA CULEA: Sunt o individualistă, uneori nesociabilă (deseori), și nu-mi place să fiu discipolul nimănui, chiar dacă aceasta se numește, de exemplu, Elif Shafak, deși ea merită toți discipolii literari posibili. Literatura clasică rămâne principalul meu punct de reper, dar prefer să cred că mi-am extins orizontul dincolo de ea. Îi ador pe George Călinescu, Camil Petrescu, Ivan Turgheniev, F. M. Dostoievski, Honoré de Balzac, Émile Zola, Charles Baudelaire, Nichita Stănescu, Charles Dickens, Louis Bromfield, mai nou, Elif Shafak, Isabel Allende, Lev Tolstoi și mulți, mulți alții.

 

REPORTERI: Care sunt temele care le abordați, de obicei? 

NATAŞA ALINA CULEA: Am o temă preferată, într-adevăr: iubirea, iubirea, iubirea. Psihologia și dinamica relațiilor, profunzimea sufletului uman.

 

 

Lucrurile nu se termină cum vrem

REPORTERI: Care a fost cartea care v-a schimbat într-un fel viziunea despre viață, în ce mod?

NATAŞA ALINA CULEA: Prima mea carte care mi-a întors lumea cu susul în jos a fost „Enigma Otiliei”. M-a întristat finalul ei, dar m-a învățat că lucrurile nu trebuie să se termine mereu așa cum vrem noi. George Călinescu a fost, este și va rămâne marele estet al literaturii române, alchimistul care a transformat cuvintele și universul psihologic uman în aur.

 

REPORTERI: Ce părere au avut cei din jurul dumneavoastră despre pasiunea aceasta?

NATAŞA ALINA CULEA: Cred că părerile sunt împărțite, poate că unii și-ar dori să fiu mai practică și să mă axez mai mult pe planurile tangibile ale vieții, și nu pe literatură atât de mult, dar pasiunea este pasiune și nu ai altă cale decât să o urmezi. Sunt fericită când scriu, nu acea veselie zgomotoasă, dar o euforie, aproape un extaz religios.

 

REPORTERI: Ce scrieți acum și ce planuri aveți pentru viitor?

NATAŞA ALINA CULEA: Acum lucrez la a cincea carte a mea, „Arlechin” – o poveste învălătucită în care contemporanul se împletește cu trecutul, iar aici mă refer la secolul XIX, dând naștere unor lecții de viață care răzbat prin valurile timpului. Va fi un roman cu repere distincte de spațiu și timp, un roman care va clarifica multele chipuri ale iubirii. Va fi un roman… magic, veți vedea de ce am folosit acest cuvânt anume. Îmi doresc să am timpul necesar și confortul sufletesc pentru a continua să scriu ca și până acum. Am în plan și alte romane pe care abia aștept să le împărtășesc cu cititorii mei.

Natasa Alina Culea02

REPORTERI: Care este cea mai semnificativă lecție pe care ați învățat-o ca scriitor sau care sunt concluziile în privința scrisului? 

NATAŞA ALINA CULEA: Nu cred că cineva alege scrisul, scrisul își alege omul. Când vorbim de literatură adevărată, vorbim de efort și perfecționare, toate acestea încununate cu voință, talent, muncă și pasiune. Nu trebuie să fii un maestru al cuvintelor ca să scrii o carte, sunt multe cărți pe piață scrise fără un atom de talent, sunt și cărți de bucate sau de creștere a reptilelor. Depinde ce vrei, cât de sus țintești.

 

Ţintiţi stelele

REPORTERI: Cam în cât timp scrieți o carte? 

NATAŞA ALINA CULEA: Termin de scris o carte în câteva luni, să spunem o carte de mărime medie, între 280 și 350 de pagini. Uneori simt nevoia să zăbovesc mai mult la un roman, iar la altul pot avea acea senzație de sațietate mult mai rapid. Las scrisul să-mi vorbească și mă las ghidată de el. Simt când trebuie să mă opresc.

 

REPORTERI: Spuneți-ne câte ceva despre cărțile dumneavoastră.

NATAŞA ALINA CULEA: Cărțile îmi sunt avataruri prin care întrebările și răspunsurile mele își croiesc poteci până la inimile celor care iubesc să citească. „Natașa, bărbații și psihanalistul” este o carte de început, cu bune și cu rele, dar autentică, dezgolită și asimilată în aceeași măsură de bărbați și de femei. „Marat” este o carte a veșnicilor îndrăgostiți, iar aici pot spune că femeile și-au însușit-o mai degrabă decât bărbații. În „Lupii trecutului. Sofia” personalitatea duală, năvalnică, de o sexualitate nereprimată a Sofiei, atrage irezistibil partea masculină, dar a fost gustată și de femei, acele femei care nu se tem de dezlănțuirile emoționale și de adevărul dezbrăcat de orice tentă social-ipocrită. „Nopți la Monaco” este un roman ușor de citit, povestea unei tinere care ajunge din satul Văleni la Monaco și se adaptează vieții cu o iuțime năucitoare. Vorbim despre puterea de a apuca viața de coarne a eroinei, Nika. O altă carte care sfidează conformismul. Şi, în sfârșit, „Visele nu dorm niciodată” este un volum mai amplu decât precedentele, iar realismul scrierilor mele de până acum este străpuns de incertitudinile fantasticului, uneori grotesc, dar mereu uman.

 

REPORTERI: Ce sfat dați cititorilor dumneavoastră?

NATAŞA ALINA CULEA: Aveți încredere în voi și în ceea ce puteți deveni. Țintiți stelele și nu uitați că, odată cu intelectul, trebuie să vină și responsabilitatea de a fi un om printre oameni.

au consemnat IOANA BIŢIŞ şi IOANA REŞTEA

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: