EMANUELA BOGDAN & FLAVIA BOGDAN: Despre experienţa de a fi profesor

În urmă cu aproximativ o lună, am avut ocazia să o cunoaştem pe Alexandra Partene, o tânără de 22 de ani, care a venit în şcoala noastă pentru a fi profesoară de franceză pentru un timp. Aşa că ne-am hotărât să-i luăm un interviu, cu scopul de a afla mai multe despre ea şi despre timpul petrecut în şcoala noastră.

franceza

ALEXANDRA PARTENE

Alexandra şi-a făcut studiile de licenţă la Universitatea din Oradea, Facultatea de Litere, Departamentul Franceză – Română.

Întrebând-o cum a ajuns la noi în şcoală, ne-a răspuns astfel: „Cred că hazardul vieţii m-a adus în şcoala voastră. Consider că nimic nu e întâmplător în viaţă şi lucrurile se întâmplă mereu la momentul potrivit. Eu, ca masterandă, am primit şansa de a preda la voi ca fiind un job provizoriu, de suplinitoare, pe o perioadă scurtă de timp. Procesul de «angajare» a fost simplu: am primit câteva telefoane din partea unei profesoare de la facultate care căuta o persoană dornică să pună în practică ce a învăţat, eu am fost dispusă să fiu «omul potrivit, la momentul potrivit». Ca urmare a acceptului meu, m-a contactat doamna inspectoare, apoi domnul director, Et voila! C’est tout! Am aterizat cu emoţie în Liceul Teoretic Onisifor Ghibu.”

 

Cinste profesorilor!

Ne-a mărturisit că experienţă didactică în ipostaza de profesor are prea puţină, doar orele de practică pedagogică le poate lua în considerare, care si ele au fost destul de puţine. Practica pedagogică pe partea de franceză a făcut-o la Şcoala Gimnazială Octavian Goga, iar cea pe partea de română la Colegiul Naţional Mihai Eminescu.

Contactul cu limba franceză a avut loc în gimnaziu, de la o vârstă destul de fragedă. „Recunosc, nu m-a atras, nu mi-a plăcut, asta până am ajuns în clasa a IX-a, unde am întâlnit o super-profă. De la stadiul de a nu face diferenţa dintre verbul etre şi avoir, am făcut performanţă în aşa fel încât mi-am luat diploma de DELF nivel B1 cu un punctaj de 83 de puncte.”

A învăţat franceza la Liceul Teoretic Solomon Haliţă din Sângeorz-Băi, „liceu cu care mă mândresc oriunde merg, pentru că a făcut din mine un om luptător, care îşi doreşte să progreseze. Cinste profesorilor pe care i-am avut. Sunt o norocoasă. Pentru că impactul pe care l-a avut doamna profesoară de franceză asupra mea m-a făcut să aleg această limbă minunată. Prin intermediul limbii franceze, am descoperit întreaga literatură europeană. Pentru că, da, cultura franceză reprezintă un reper principal în dezvoltarea întregii culturi europene.”

Alexandra e fericită că a avut parte de ocazia de a preda în şcoala noastră: „Pentru mine, faptul că am primit atâtea feedback-uri pozitive din partea voastră înseamnă mult. M-aţi convins că nu mi-am greşit cariera.”

A predat atât la clasele de gimnaziu (V E, VI E, VI D), cât şi la clasele de liceu, şi anume a XI-a B şi a XII-a B.

 

Şcoala este în criză datorită birocraţiei

Întrebând-o cu care elevi este mai greu de lucrat, ne-a răspuns astfel: „E tare greu la fiecare nivel de vârstă. La cei mici e greu fiindcă unii au probleme comportamentale, la ei trebuie să munceşti mult mai mult, să te joci, să cânţi, să îi atragi, să îi formezi, să fii atent la fiecare gest al lor, să repeţi de un infinit de ori până înţeleg. La cei de liceu e greu fiindcă noi, ca profesori, ne lovim cu diverse feluri de respingere; orice le spunem, unii elevi consideră că nicio materie nu îi mai ajută, deci nu e nevoie să colaboreze cu profesorul. Ei sunt în perioada când au impresia că totul se învârte în jurul lor. Dar la orice vârstă consider că eu, ca profesor, pot să îmi apropii elevii în aşa fel încât rezultatele să fie cele dorite de mine.”

Alexandra ne-a spus că restul profesorilor au primit-o cu multă înţelegere şi i-au dat sfaturi, de aceea le mulţumeşte şi le este recunoscătoare.

La întrebarea: „Ce aţi schimba în învăţământul românesc?”, Alexandra ne-a spus că ar schimba întreg sistemul, „de la grădiniţă până la universitate”. „În momentul de faţă, învăţământul românesc se află într-o criză din cauza birocraţiei. Parcă tot ce se face, se face doar pe foaie, sau doar ca sa fie bifat ca obiectiv realizat. Din punctul meu  de vedere, noi, ca profesori avem datoria supremă de a ne ocupa de suflete de elevi, de a le inocula microbul ştiinţei, de a împărtăşi cu ei ce ştim folosind empatia. Ar trebui să se pună accentul mai mult pe comunicare, pe lucruri practice. Atâta teorie care uneori înhibă orice dorinţă a elevului de a învăţa.”

Alexandra ne-a spus că modul de predare din şcoala noastră e la fel ca în alte şcoli din România. „O spun din experienţa personală, eu venind din alt judeţ. Desigur, nu contest calităţile de inovatori a câtorva dintre profesori. Cinste lor!”

În încheiere am rugat-o să dea un sfat elevilor sau profesorilor, iar răspunsul ei este acesta: „Sfatul meu vizează în principal elevii, pentru că mă simt mai apropiată de ei, pentru ca mă pun în pielea lor. De aceea, îi rog să încerce să coopereze cu profesorii, să fie deschişi la discuţii de orice fel, şi înainte de toate, să citească. Să ceară recomandări de cărţi, din afara bibliografiei şcolare, de la profesori. Mărturisesc, tare mi-ar fi plăcut să fi fost îndrumată spre unele titluri pe care le-am descoperit abia la maturitate. Alt sfat e să nu mai piardă vremea. Să valorifice fiecare minut, fiindcă timpul e preţios, timpul poate face din ei diamante, asta doar daca fiecare etapă e şlefuită cum trebuie.”

au consemnat EMANUELA BOGDAN şi FLAVIA BOGDAN

emanuela-bogdan-flavia-bogdan

EMANUELA BOGDAN şi FLAVIA BOGDAN Foto: Bogdan Paşca

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: