Doborând zidurile falnicei Prejudecăți

Îmi amintesc cu drag acele vremuri illo tempore când pășeam pentru întâia oară pe holurile liceului. Acel șuvoi de adrenalină care ne permea întregul corp, acea candoare copilărească ce ne caracteriza, acea flacără aparte din privirile noastre sunt senzații imposibil de transpus în simple cuvinte. Lumea era înșirată la picioarele noastre și noi ne credeam în stare de toate si de tot. Cu toate acestea, pe parcursul anilor de liceu, numeroase obstacole ne-au fost puse în cale, cu menirea de a tempera acel foc lăuntric juvenil apt să mute munții din loc.

IONUŢ BENE

IONUŢ BENE

Dintre acestea, cea care m-a marcat pe mine poate cel mai mult a fost vălul de prejudecăți pe care am fost siliți să îl purtăm pentru păcatul primordial de a fi elevii unui „liceu de cartier”. Această nălucă, acest Dark Passenger, ne-a urmărit pe mine și pe colegii mei la toate concursurile, toate olimpiadele școlare. Am fost înfierați drept „elevi de cartier”, rezultatele ne erau în permanență contestate, scandalurile publice și expresiile de genul „cum să reprezinte Bihorul un asemenea elev, nu vedeți unde învață?” se țineau scai de noi precum purecii purtători de ciumă. În ciuda acestui asediu verbal, emoțional și psihologic, noi am perseverat și am continuat să excelăm. Am înghițit în sec și, încetul cu încetul, am erodat fala principalilor actori de pe scena liceală.

În ceea ce mă privește, am fost binecuvântat – ori blestemat – de a mă muta la un alt liceu, un reputat colegiu național. Făceam acum parte din cealaltă tabără, dar nu mi-a luat mult timp să constat că fala pe care eu și colegii mei „de cartier” o speculam era un factor important în menținerea bunului nume al instituției. Am descoperit un mediu unde existau sisteme bine angrenate, ce aveau scopul de a salvgarda reputația școlii, un mediu unde adesea competitivitatea și setea de cunoaștere erau sacrificate pe altarul aparențelor și al alergatului după note. Să nu mă întelegeți greșit, am întâlnit și acolo cadre didactice excepționale, dar mi-au lăsat mereu impresia că nu aveau un ambient unde să se desfășoare în voie, nu aveau audiența potrivită, oameni receptivi cărora să le insufle și să le transmită vastele lor cunoștințe. Așadar, cu fiecare generație ei se resemnau din ce în ce mai mult, intrau într-o veritabilă stare de moleșeală intelectuală, o maladie ce afectează numeroase instituții de învățământ din țara noastră.

Într-un final, lecția importantă pe care eu am invățat-o din aceste experiențe este, oricât de clișeic ar suna, că atâta timp cât ai o voință puternică, potențialul, talentul poate să inflorească și să prospere în orice mediu, chiar și într-un „amărât liceu de cartier”.

Sfatul meu pentru voi, elevii de liceu de astăzi, este să perseverați, să nu vă dați bătuți și să le arătați celor ce v-ar desconsidera de ce le numim prejudecăți și nu adevăruri.

IONUŢ BENE

Ionuţ Bene a fost elevul Liceului Onisifor Ghibu din clasa întâi până-ntr-a unsprezecea. La sfârşitul acesteia, în 2007, s-a transferat la un liceu din zona zero a municipiului, la o clasă de profil Matematică – Informatică, susţinând examenul de bacalaureat sub steagul respectivei şcoli. Finalist în anul 2006 al Olimpiadei naţionale de Limba engleză şi al examenului de baraj din cadrul Olimpiadei internaţionale de ştiinţe din acelaşi an. Absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, promoţia 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: