Nu credeam că o să ajung în ipostaza de a scrie ultima dată pentru Logo Paper.
Și acum îmi aduc aminte cu cât entuziasm am început „cariera” de jurnalist la Logo Paper. Și cum am fost introdusă de o colegă dintr-o alta generație în tainele interviurilor.
Pot să recunosc, cu mândrie că, spre deosebire de alți colegi – fie din aceeași generație, sau din altă generație – eu mi-am dorit să ajung aici, să fac parte din marea echipă din spatele Logo Paper. Deși pe parcurs mi s-a rătăcit dorința de a scrie, pot spune că în clasa a IX-a mi-am dorit o viitoare carieră în arta jurnalismului.
Nu știu dacă îmi va fi dor de școală în sine, de trezitul de dimineață sau de orele care mi se păreau plictisitoare, dar de fapt erau extrem de folositoare, ci mai de grabă de colectiv și chiar și de profesori, care ne erau și ne sunt în continuare niște îndrumători. Pe parcursul celor patru ani, domnii profesori ne-au suportat și cu rele, și cu bune, pregătindu-ne pentru viitoarea viață de studenți și chiar și pentru viața de după.
Deși finalul acestor patru ani înseamnă sfârșitul vieții de elev, totodată înseamnă și începutul unui nou drum, plin de necunoscut, care așteaptă să fie descoperit.
Vreau să le urez viitoarelor generații să profite cât mai mult de această platformă, pentru a scrie liber, deoarece prin intermediul acesteia eu am cunoscut oameni deosebiți, cu povești uimitoare.
Iar colegilor mei le urez un drum lin și plin de bucurii în viață!
ANAMARIA OMUȚ
LOGO paper 