Am stat de multe ori să mă gândesc la cine sunt eu de fapt, comparativ cu masca pe care o port în fiecare zi. Adânc în sufletul meu, ştiu că nu m-am regăsit complet și încă mai am nevoie de timp pentru a-mi da seama cine sunt cu adevărat şi care e rostul meu în această viaţă.
Deşi mai am un drum lung în fața mea, tot sunt curioasă să ştiu care sunt hobby-urile care mi se potrivesc, care este lucrul pe care il pot face fără a mă teme de ce cred alții despre mine, dacă măcar există unul. Vreau să aflu multe în legătură cu personalitatea mea, dar toate acestea sunt închise într-un cufăr și eu nu i-am găsit încă cheia. Un aspect foarte important în a-mi găsi sinele, sunt persoanele cu care intru in contact, prietenii mei dar şi educaţia care îmi este oferită. Recunosc, sunt în perioada adolescenţei, sunt uşor de influențat, de cele mai multe ori negativ. Dar încerc ca în orice situaţie în care mă aflu, să fac ceea ce simt și să nu acționez ca ceilalți doar pentru a mă integra printre ei. În curând va trebui să depind doar de mine, de alegerile pe care le fac. Va veni o vreme când nu voi avea pe nimeni lângă mine să mă ajute in momente de grele. Şi cum altfel să le înving dacă nu cu ajutorul gândirii mele? Trebuie să mă pun pe primul loc, să gândesc cu atenție și să fac ce simt pentru că asta e tot ce contează. Dacă îmi urmez instinctul, deşi urmările nu sunt mereu cele mai reușite, măcar am urmat calea aleasă de mine.
Cum ştiu că am ales drumul corect pe care îl urmez? E o voce în capul meu care mă mă va anunţa? Instinctul îmi va şopti? Sau va trebui să-mi dau seama pe parcurs care este drumul menit mie?
Întrebările acestea își vor găsi răspuns doar la momentul potrivit, chiar dacă sunt nerăbdătoare sa ştiu de pe acum, e imposibil.
Nu ştiu ce îmi rezerva viitorul.
DARIA DUNEȘ
LOGO paper 