Joc volei de nouă ani de zile, împliniți anul acesta în septembrie. Voleiul pentru mine este ca o a doua lume. Când joc volei, uit de toate problemele din viața de zi cu zi, sunt doar eu, mingea și fileul.
De mică, pentru mine voleiul a însemnat mai mult decât un sport, este ca a doua mea casă, locul meu de refugiu, un fel de safe place.
Am început să practic volei din clasa întâi, însă am făcut-o doar din distracție și pentru că a mers și o prietenă de a mea și nu am vrut să o las singură, niciodată nu m-aș fi gândit ca voleiul va deveni așa o mare parte din mine. Timp de cinci ani, pana in clasa a șasea am avut-o ca antrenoare pe doamna profesoară de sport Ioana Sanislav, însă aceasta nu a mai putut sa ne antreneze din unele motive și a venit actualul meu antrenor, Cătălin Mihăescu. Cătălin Mihăescu este stră-stră-strănepotul lui Onisifor Ghibu; vom reveni într-un material viitor cu mai multe informații despre acesta.
Amândoi au fost și sunt cei mai buni antrenori pe care i am avut și sunt foarte recunoscătoare pentru ei. M-au învățat că in volei nu tot timpul este vorba de câștig, ci de distracție și pasiune. Dacă îți dorești tot timpul doar să
câștigi și joci doar pentru asta, nu vei ajunge nicăieri. Ai nevoie de plăcere și de pasiune pentru a putea ajunge cât mai departe.
În volei exista cinci posturi: secund, ridicător, centru, fals și libero. Pentru început am jucat pe postul de secund, foarte mult timp, cam șapte ani, și mi-a placut foarte mult, era postul meu preferat, însă antrenorul meu a făcut niște
schimbări și am ajuns sa joc, uneori, pe postul de fals și alteori pe postul de secund. Recunosc ca la început nu mi-a plăcut deloc postul de fals, însă cu timpul a început sa îmi placă și este postul meu favorit, și cel pe care îl joc
acuma.
Postul de secund nu este foarte diferit de postul de fals, doar că pe secund ataci din zona patru iar pe fals ataci din zona doi și de-obicei falsul nu face preluare când este in linia a doua.
A fost o perioadă, anul trecut, în care am jucat un alt post numit libero. Acesta este un post puțin mai diferit decât cel de secund și fals sau decât oricare alt post deoarece tot ce trebuie să faci e preluare. Liberoul nu ajunge niciodată in linia întâi, (adică linia fileului) el tot timpul rămâne in linia a doua, iar când trebuie să ajungă in linia întâi deoarece se face rotație, îl înlocuiește centrul, iar când vine rândul centrului in linia a doua este schimbat de libero.
In teren fiind doi centri, de obicei doar unul este schimbat de libero in linia a doua, însă poate oricând sa fie schimbat și celălalt când ii vine rândul, sau chiar secundul. Mi a placut sa joc libero, însă să fiu sinceră nu prea voiam. De la început doamna antrenoare Ioana Sanislav a vrut sa mă facă libero, însă cumva am scăpat deoarece eu chiar nu voiam sa joc pe postul de libero, nu-mi plăcea. Când antrenorul meu nu m a făcut libero, am fost fericita, însă anul
trecut am fost nevoită sa joc, și sinceră sa fiu chiar mi a plăcut foarte mult. Nu la fel de mult ca și pe secund sau fals, însă chiar nu a fost așa de rău.
Pentru început am jucat la echipa CS Era Sport Oradea, dar odata cu pandemia și renovarea sălii de sport a Colegiului Național Onisifor Ghibu, nu am mai putut face antrenamente acolo, iar antrenorul meu a reușit sa facă un
contract cu primăria din Borș, iar acum joc la echipa Acs Viitorul Borș.
Eu și coechipierele mele suntem înscrise, in campionatul de junioara de volei feminin, și avem meciuri din doua in doua săptămâni in weekenduri, in special duminica. Chiar de curând am avut meci la Caransebeș unde am câștigat cu
3-1.
Îmi place foarte mult sa joc volei și sper sa pot juca cât demult se poate.
Fără volei, sufletul meu nu ar fi complet.
ANDRA POPESCU
LOGO paper 