Macedonia, ţara lui Alexandru Macedon şi a marelui imperiu, care a ajuns aproape de râul Indus din Pakistanul de astăzi. Acum, Macedonia este o ţară mică; deşi a fost măcinată de conflicte, este un stat care ştie să se descurce cu puţinul pe care îl are şi a construit lucruri măreţe.
Graniţa ei nordică se află la o distanţă de 663 de kilometri de Oradea.
Macedonia are o autostradă care o traversează de la nord la sud dar şi altele, puţin mai scurte. Este de admirat faptul că au reuşit să facă aceasta, deoarece nu este membră UE şi are un relief muntos.
Ţara abundă de frumuseţe atât naturală, cât şi culturală. Capitala, Skopje, are blocuri tipice perioadei comuniste prin care ţara a trecut, făcând parte din Iugoslavia. Acestea arată foarte bine, fiind vopsite în culori vesele şi sunt modernizate.
Oraşul are o viaţă de noapte bogată; ţin minte, atunci când am trecut pe un bulevard pentru a ajunge la pensiunea la care eram cazaţi, că prin oraş erau oameni de toate vârstele, de la bătrânii care stăteau pe bănci până la tinerii care stăteau prin restaurante.
Clima este destul de caldă, dar foarte umedă; seara la ora 21:00, ora României, erau 27 grade C. Iarba era foarte verde şi pe străzi erau bălţi în unele locuri, semn că plouă mai des, în contextul în care în România totul fusese pârjolit de secetă.
Macedonenii au un mod foarte bun prin care îşi primesc oaspeţii. Ei, încearcă să te ajute mereu şi vorbesc mereu frumos cu turiştii. Ştiu să vorbească foarte bine engleză. Servirea este plăcută, chiar animată, mâncare foarte bună şi porţiile medii.
Hotelurile sunt foarte elegante, curate şi spațioase.
Natura este la ea acasă, munții sunt stâncoşi, dar au multe păduri, chiar şi în apropierea capitalei.
Există multe parcuri. Capitala este înconjurată de munții ce ating altitudini de aproape 2.000 de metri.
Simetria dintre depresiunile cultivate cu grâne şi munţii bogat împăduriți dau un aspect plăcut peisajului macedonean. Defileul râului Vardar, cel mai mare din ţară, este idilic. Stânci cu tufișuri verzi si apa limpede a râului îţi taie respiraţia, dar priveşte la şosea pentru a nu face ultimul duş în apa sa.
Şoseaua este la mare înălţime şi se circulă cu viteză destul de mare.
Nu am văzut gunoaie aruncate pe jos. Orientarea este foarte uşoară, deoarece se utilizează şi scrierea cu alfabet latin, pe lângă cel slavon.
Am intrat într-un magazin cu nume macedonean; nu am văzut mărci de magazine cu nume occidentale. Am observat faptul că își produc singuri mâncarea și foarte puține mărci renumite, la fel și hainele. Macedonia ar trebui să fie un exemplu pentru „săraca țară bogată România”.
MATEI CHIRTOP
LOGO paper 