Anul școlar 2022 – 2023 a adus schimbări în Educație, cu modificări de structură și metodologie.
Astfel, elevii români nu vor mai susține teze școlare, numărul minim de note pe an pentru o disciplină va fi cu trei mai mult decât numărul de ore alocat săptămânal, la fiecare disciplină vom avea o singură medie generală la finalul anului şcolar, vom avea cinci perioade de cursuri școlare, patru vacanțe și elevi care nu mai pot fi exmatriculați. Împărțirea perioadelor de învățare a dus la renunțarea la semestre, însă anul școlar va avea tot 35 de săptămâni de cursuri, în afara claselor a VIII-a și a XII-a, care vor termina mai repede pentru a-și putea susține exemenele.
Totodată, media claselor V-VIII va fi eliminată din calculul mediei de admitere la liceu, astfel că ierarhizarea absolvenților se va realiza doar pe baza mediei obținute la Evaluarea Națională.
O altă schimbare anunțată este evaluarea standardizată: Ministerul Educaţiei va avea propria platformă de evaluare standardizată. urmând ca aceste evaluări să fie generalizate până în anul 2027.
Domnul Cîmpeanu a declarat că este convins că la sfârșitul anului școlar, grație acestor schimbări, profesorii vor fi mai relaxați, iar copiii vor îndrăgi mai mult școala.
Oare chiar așa va fi? Rămâne de văzut!
În opinia mea, în calitate de elevă, școala e văzută ca ceva neatractivj, nu te ajută să te descoperi, să îți afli valorile, punctele forte și aspirațiile și nici cum să le valorifici. Se pune mult prea mult accentul pe învățat pe de rost și nu pe gândire. E numai cantitate, fără calitate!
Suntem doar niște numere și litere în obiectul studiului didactic! Suntem observați, testați, priviți din mii de părți, dar nu suntem întrebați.
Vorbim cel mai puțin despre “noi”, deși lucrul în echipă este foarte important. Nu poți vorbi de “noi”, până modelezi elevi ca pe niște persoane individualiste și competitive. Pe tot parcursul vieții vom fi obligați să lucrăm cu oameni! Dacă am lucra mai mult în echipă în timpul scolii, am putea să ne dezvoltăm abilitățile de comunicare și empatie. E suficient că deja există „bisericuțe“ în fiecare clasă!
Elevii își doresc o școală care să îi învețe să gândescă și să poată vorbi liber, fără să le fie frică de un 4 doar pentru că nu și-au învățat lecția.
An de an, râdem de „perlele“ elevilor ieșiți din BAC, dar nu întrebăm sistemul educațional românesc cauza ce a dus la astfel de perleși la rezultatele tot mai slabe pe an ce trece. Unde este statul, al cărui rol este tocmai de a evita astfel de derapaje?
Elevul chiulangiu aleargă după note la sfârșitul anului, iar profesorii dau note din burtă. Toți se stresează la sfârșit și nimeni nu învață nimic. Astfel de tehnici ar trebui înlocuite rapid cu altele care să motiveze elevul să nu chiulească, să învețe și să înțeleagă că nu mai sunt note din burtă.
Eliminarea tezelor nu e un lucru greșit, deoarece cu apropierea lor, creșteau și emoțiile toxice. Anxietate, frică, nervi, deși presiunea din partea părinților pentru note (în cazul meu) era zero.
ădeam tezele, iar când ele în sfârșit apăreau, erau însoțite de acel ritual al comparațiilor, la care toți elevii sunt maeștrii: “ăla nu a știut”, “ăla e bun”, “ăla a luat doar 5”, “ăla 10”. După cum spuneam, eșecul era marcat cu orice sutime scăzută, într-un festival debil al comparațiilor. Cu atât rămâneam și cu nota, deși niciodată nu am înțeles acest festival.
În alte țări nu știi ce note iau alții la teze, teste, examene,. Lucrările se pun pe bănci cu fața în jos, ca nimeni să nu vadă nota în afară de tine, astfel evitând acel festival al comparațiilor.
Știm că întotdeauna au existat și vor exista comparația și competiția. Dar oare cineva s-a gândit că această competiție există și predomină în primul rând în lumea animală și se numește luptă pentru existență? O cultură centrată exclusiv pe competiție tinde să devină antisocială. Iar o cultură se construiește și se transmite prin școală.
Școala adevărată nu e acolo unde sunt: mofturi, interese, fandoseală și aroganță. Școala adevărată e acolo unde niște oameni se strâng la un loc în numele cunoașterii!
Concurezi toată viața, de mic… Concurezi să ajungi la o școală bună, concurezi să fii primul în clasă, concurezi să iei premii și note mari la examene. Acest lucru induce mentalități.
Clar că performanța trebuie încurajată și răsplătită, dar nu trebuie transformată în scop de sine, trebuie făcută în așa fel încât să nu fie înjosit cel mai slab și diferit de tine. Cooperarea, empatia și umărul pus la creșterea celui mai slab de lângă tine sunt valori definitorii pentru societatea omenească, pentru că trăim într-o societate omenească, deși uităm sau… nu ne pasă. Din păcate, riscăm să pierdem aceste lucruri printr-o astfel de școală păc.
E păcat să renunțăm la umanitatea din noi. Nu e nevoie să reproducem și să amplificăm această cultură școlară. Cui folosește un astfel de sistem?
Puneți-vă pe învățat! Voi realizați că asta e șansa vieții voastre?
Învățați fără mofturi, fără aroganță, fără tocit, fără competiția pentru note și primul loc din clasă! Învățați, scrieți, întrebați, faceți grupuri de dezbatere între voi, răscoliți bibliotecile, învățați singuri, învățați unii de la alții… greșiți! Pe nimeni nu îl interesează, dacă sunteți de la un liceu cu fițe sau dintr-un sat! Cu toții suntem elevi! Dați mai departe și altora din ce ați învățat și voi! Nu alergați laolaltă cu alții pe acelaș culoar!
Încercați să scăpați de îngrămădeală și găsiți culoarul vostru de alergare unde să vă antrenați! Doar așa vom avea mai mulți alergători de cursă lungă și performanță!
ANDREA BEATRIX PODARU
LOGO paper 