„În război, tineri care se cunosc, nu se urăsc, se omoară intre ei, din cauza unor bătrâni care se cunosc, se urăsc, dar nu se omoară între ei”.
Părerea mea este aceea că am ajuns să trăim niște vremuri în care interesul fiecăruia este de a-și face bine doar propriei persoane, fără a-i păsa de restul din jur, care suferă de trei ori mai mult sau are și mai multe greutăți.
Acest război arată răutatea care s-a instaurat în lume, setea de supremație și dominație economică, extindere de teritoriu pentru resurse, deși, dacă stăm să ne gândim, Rusia este o țară cu o suprafață foarte întinsă de teritoriu și care probabil că are mult mai multe resurse decât multe alte țări.
Oameni nevinovați care până recent duceau o viață pașnică au ajuns să se teamă să rămână în propria țară, în care sunt bombardamente, atacuri militare, ce aduc doar moarte și spaima.
Faptul că niște tineri care nu se urăsc, dar luptă pentru liderii săi / apărarea propriei țări spune multe despre cel care a inițiat razboiul – nepăsare pentru propriii cetățeni, faptul că pe front mor oameni nevinovați care nu au nicio treabă unul cu altul, dar probabil se aplică metoda „Omoară primul, să nu fii omorât”. Deși toată lumea știe ce implică un război, pierderea unor vieți, răniți, plus pagube economice, Rusia a decis să riște totul. Din cauza unui om care nu se înțelege cu oponentul sau vecinul, s-a iscat un război care a adus foarte multe pierderi.
Este foarte sfâșietor că pentru neînțelegerile dintre două persoane au de suferit alte milioane de alte persoane. Dacă bătălia ar fi fost doar între doi, nu ar mai fi fost atât de „distractiv” – de ce să sufere doar două persoane, când pot sa sufere o mulțime de oameni? Probabil că bucuria de a-ți distruge inamicul este temporară, dar dupa aceea regretul și părerea de rău va domina multă vreme, de aceea trebuie să existe legi care echilibrează astfel de situații.
Excesul de putere poate atrage doar ură și suferință pentru cel care abuzează de ea.
ALEXIA CĂLIN
Acest text, ilustrând un eseu argumentativ pornind de la un citat, a ajuns la noi prin amabilitatea dlui Alexandru Popoviciu, profesorul de Limba română al Alexiei Călin, căruia îi mulțumim.
LOGO paper 