Dacă doreşti să auzi povestea unei gimnaste, care a muncit enorm de mult pentru a ajunge campioană mondială, rămâi şi citeşte acest articol.
Simona Amânar a câstigat 29 de medalii la marile competiții (Campionate Mondiale, Campionate Europene, Jocuri Olimpice), iar mai mult de jumatate, în număr de 15, sunt de aur. Are 7 medalii olimpice, este triplă campioană olimpică, e sextuplă campioană mondială și tot de 6 ori, europeană. A inventat o săritură care îi poartă numele şi care e considerată una dintre cele mai dificile din gimnastica feminină. În 2000, a primit World Sports Awards(Oscar în sport), iar în 2007 a fost inclusă în Hall of Fame-ul gimnasticii. În toata cariera, aceasta a adunat aproximativ 200 de medalii.
Gimnasta ne spune că ,,obținerea unor astfel de medalii reprezintă rezultatul unei munci deosebite, a unei discipline de fier și a unei seriozități deosebită. Apoi, este rasplata pentru toți anii petrecuți în sala de gimnastică și încununarea cu success pentru tot ceea ce reprezinți tu în acel domeniu de activitate.”
La început totul a fost doar o joacă
Simona a avut primul contact cu gimnastica, în casă, sărind de pe o canapea pe alta şi imaginându-şi că e o mare gimnasta. Stia despre acest sport de la televizor, fiind perioada când gimnastica românească dădea nume mari la fiecare competiţie majoră. Văzând-o atât de activă, părinţii ei, în special mama sa, au dus-o la o sală de gimnastică pentru a-şi consuma energia. Avea 6 ani când a păşit pentru prima dată într-o sală de gimnastică. ,,Sigur că la inceput totul a fost o joacă, locul unde mă epuizam sărind la groapa cu bureti. Ulterior, văzând în mine un potenţial bun, antrenorii au început să-şi concentreze atenţia asupra mea, devenind mai tarziu un idol pentru copii în urma rezultatelor mele.”
Persoanele care au fost alături de aceasta şi care au susținut-o au fost părinţii ei. Ei au fost alături de Simona în toate momentele bune și rele. Tot ei, au încurajat-o şi atunci când a vrut să renunțe. Familia a ajutat-o cel mai mult în perioada căt a fost plecată la Deva. Chiar dacă îi vedea foarte rar si nu petrecea nici o sărbatoare împreună, se bucura de fiecare moment, atunci cand erau împreună.
Pe lângă părinţi, intervievata noastră, a fost susţinută de colectivul de antrenori de la lotul naţional, colegele alături de care a împărţit binele si raul, victoriile şi eşecurile.
Cum a ajuns la aceste deosebite performanţe?
,,Fiecare victorie obtinuta îşi are povestea ei… mii de ore de antrenamente, de muncă, de răbdare, de încercări. Este frumos să ajungi campion, dar greutăţile prin care trece un sportiv puţini le contabilizează. Dintre sutele sau miile de copii care încep un sport doar caţiva ajung la marea performanţă, până la campion drumul este nespus de greu, cu multe etape şi cu probleme care se ivesc, atât de natură fizică cât şi mentală. Noi analizăm întotdeauna pe cel care face, cel care ajunge sus, fara a avea înţelegere faţă de el, fără a-i înţelege potenţialul sau starea de moment. Poţi fi foarte bun, să te pregăteşti ani de zile pentru o competiţie şi chiar în acel moment corpul tău să nu reacţioneze sau să apară alte probleme, de neînţeles pentru suporterul de rând. Suporterul vrea rezultate, vrea ca ”al lui” să câştige, pentru a se identifica cu el, cu performanţa lui. Gimnastica mi-a dat totul pentru că am tratat totul cu seriozitate!! Am fost corectă, conştiincioasă şi muncitoare. M-a ferit Dumnezeu si de accidentări, iar dorinţa de a deveni cea mai bună a învins orice greutate.
A fi campion european sau olimpic e ceva unic
Simona spune că pentru a ajunge la un astfel de nivel nu se poate fară a trece de greutăţi datorate orelor multe de antrenament, cantonamente, departe de familie. Dar ştia de la început ceea ce trebuie sa facă, unde vrea să ajungă si sacrificiile pe care va fi obligată să le facă. ,,Satisfacţia obţinerii de astfel de performante sigur că şi le doreşte oricine, cu atât mai mult că ştiu care a fost satisfacţia mea personală si a milioanelor de români când am reuşit să urc drapelul naţional peste al marilor puteri mondiale, şi mă refer aici la SUA, Rusia, China, Franta…dar cu toate acestea nu aş da timpul înapoi. Aş vrea în schimb ca cei care vin din urmă să continue munca cu multă seriozitate şi să ne vadă pe noi, generaţiile trecute şi cu mari performanţe ca pe nişte modele demne de urmat.
Modelul tripelei campioane olimpice în carieră este Lavinia Milosovici.,,A fost un model demn de urmat. O gimnastă puternică, luptătoare de la care am învăţat să mă ridic atunci când mi-a fost mai greu.”
A reuşit o carieră impresionantă şi s-a bucurat pentru fiecare succes în parte, dar care dintre reuşitele pe care le-a obţinut de-a lungul carierei sunt mai aproape de sufletul său?
,,Nu pot spune că o performanţă este mai importantă decât alta. A fi campion mondial, numărul 1 în lume, mai mult timp, campioana europeană sau olimpică este ceva unic. Sigur că atunci cand ai 29 astfel de medalii încerci să te gândeşti care este cea mai cea… Acum, la rece gândind, poate cele olimpice reprezintă ceva deosebit, fără a pune în umbră medaliile mondiale sau europene. Cu toate acestea, aş adăuga şi recunoaşterile internaţionale după retragerea mea din activitate şi menţionez aici includerea mea în Internatinal Hall of Famme, dar şi nominalizarea şi câştigarea Trofeului Laurus World Sports a Awords, Oscarul in sport. “
Vei rămâne mereu cineva în mintea oamenilor
Gimnasta ne-a împărtăşit că visul oricărui sportiv este să ajungă să fie selecţionat în echipa naţională, să participe la mari competiţii Europene, Mondiale sau Jocuri Olimpice. Din 1985 a intrat în sala de gimnastică, a făcut pregătirea de bază, iar ulterior a fost promovată la lotul naţional de junioare, iar anul 1992 i-a marcat cariera ulterioră, fiind prima sa participare în cadrul lotului de junioare a României la Campionatul European de Gimnastică Artistică de la Arezzo. Viitorul ei la lotul naţional depindea în mare măsură şi de modul în care se prezenta acolo. Din fericire, participarea acesteia la sol şi sărituri a avut un rol important în câştigarea primului loc pe echipe, iar visul ei se îndeplinise: rămânea în echipă si pe mai departe! ,,Atunci a intervenit practic şi despărţirea de familie, de mama, tata şi de frate. Lăsam Constanţa departe pentru a mă muta la Deva, locul ”sacru” a lotului naţional, locul de unde România pregătea marile competiţii. Ceea ce pentru mine părea un vis, acum se transformase totul în realitate. “
Se spune că un sportiv nu este niciodată pregătit să se retragă. Ce se schimbă în cazul unui campion în momentul în care renunță la sportul de performanță?
,,Nu este greu, atâta timp cât nu te opreşti din construcţia de zi cu zi. Chiar dacă devii un model de urmat, o stea în orice domeniu, continuitatea este foarte importantă. Nu te poţi plafona la ‘ceea ce ai făcut’, uitând că în viaţă permanent mai ai ceva de făcut. Urmând acest drum, realizezi că vei rămâne mereu cineva în mintea oamenilor, dar nu poţi ignora viaţa sau pe cei din jur doar din ipostaza de ‘stea’. Obişnuit nu vei mai fi niciodată, dar poţi să rămâi respectat prin ceea ce faci, prin modul cum îi tratezi pe cei din jur. Respectul pentru muncă, pentru semeni, pentru principii trebuie să dăinuiască permanent.”
Gimnasta le transmite fetelor care doresc să profeseze în această carieră să iubească gimnastica, să pună suflet, să munceasca mult, să fie determinate şi implicate. ,,Gimnastica te pune în multe situaţii dificile şi încerări, iar atunci când le este greu sau trec printr-un eşec, să nu renunţe şi să aibă curajul şi puterea să o ia de la capăt.”
Ne puteți transmite un mesaj pentru Colegiul Național Onisifor Ghibu?
,,Sportul este important să fie integrat în viața de zi cu zi a copilului. Din punctul meu de vedere sportul cel mai potrivit pentru copil este acel sport la care copilul își dorește să meargă de plăcere, Școala poate avea un rol esențial pentru copil în alegerea sportului pentru că profesorul urmărește constant evoluția și progresul acestuia, de aceea este recomandat ca profesorul să poată îndruma un copil spre a face sportul potrivit. Le doresc multă sănătate, să treacă cu bine peste acesastă pandemie, să nu-şi piardă încrederea că vor veni din nou zile bune, că vom reveni la activităţile care ne plac, la viaţa noastră, la normalitate. Mult succes în toate activitatile pe care le desfaşoară!”
au consemnat ALISIA UNGUR & ALEXIA CĂLĂRAȘU
LOGO paper 