Prima mobilitate a proiectului Erasmus+ Feeling Blue? Go Green!, dupǎ un an şi jumǎtate de pauzǎ forțatǎ în contextul pandemiei, s-a desfǎşurat la Lycee Balata din Matoury din Guiana Francezǎ, un department de peste mǎri al Franței. La aceastǎ mobilitate care s-a desfǎşurat pe durata a cinci zile, din 7-11 februarie, 2022, au participat parteneri din Spania, Portugalia, Italia şi România, alǎturi de profesorii din țara gazdǎ. Scoala noastrǎ a fost reprezentatǎ de autoarele acestui articol, Lucia Cighir, coordonator al proiectului, şi Luminița Dubǎu, membru în proiect.
Am aşteptat cu emoții absolut justificate contactul cu aceastǎ bizarǎ parte a Franței, situatǎ pe continentul sud-american, la 5° latitudine nordicǎ, într-o țarǎ acoperitǎ peste 95% de pǎdure amazonianǎ. Interesul nostru a fost cu atât mai mare, având în vedere tema mobilitǎții, şi anume Traditional Lifestyles and Biodiversity Conservation.
În prezența unor gazde extraordinar de ospitaliere, prima zi a debutat la Lycee Balata într-o atmosferǎ informalǎ şi foarte plǎcutǎ. Dupǎ turul şcolii, ne-am fǎcut o idee clarǎ despre ce înseamnǎ sistemul educațional în Guiana Francezǎ, şi importanța deosebitǎ acordatǎ de guvernul francez şcolii, elevilor şi dascǎlilor. Am descoperit o şcoalǎ vocaționalǎ extrem de mare, cu multe corpuri de clǎdire foarte bine îngrijite şi numeroase ateliere situate în hale immense, asemeni unor fabrici, unde elevii învațǎ în sensul propriu al cuvântului tâmplǎrie, instalații, zidǎrie, design interior, elemente de arhitecturǎ, web-design, etc. Sǎlile de clasǎ sunt foarte mari şi luminoase, cu mobilier nou de foarte bunǎ calitate, cu laptop-uri sau calculatoare pentru fiecare elev, şi cu sǎli împǎrțite în zonǎ de studiu teoretic şi zonǎ de aplicații practice. Peste tot în incinta şcolii, la întrare, în curte, pe coridoare, în sǎli de clasǎ, se aflǎ rezultatele palpabile ale muncii copiilor, fie bibliotecǎ de exterior, decorațiuni realizate din materiale reciclabile, sau picturi murale. Scoala are multe puncte forte, printre care şi o cantinǎ impresionantǎ, cu bucǎtǎrie proprie.
Dupǎ-amiaza am beneficiat de primul curs ținut indoors, la şcoalǎ, unde atât coordonatoarea proiectului din Guiana francezǎ, cât şi o doamnǎ invitatǎ de la o asociația de protecția mediului, au prezentat importanța extraordinar de mare a demersurilor fǎcute de asociațiile locale şi de autoritǎți în conservarea speciilor endemice. De asemenea, ne-au vorbit despre Parcul Amazonian din Guiana Francezǎ, cel mai mare parc național al Franței, care se întinde pe 3,4 milioane de hectare de pǎdure tropicalǎ, practic pe aproape jumate din suprafața țǎrii, creat pentru a proteja biodiversitatea naturalǎ, dar şi pe cea culturalǎ, a celor câteva mici comunitǎți.
Ca proiect de mediu, majoritatea activitǎților s-au desfǎşurat în aer liber. Pentru a constata cu ochii noştri ce înseamnǎ conservarea ecosistemelor şi a biodiversitǎții, marți am pornit în aventura vieții noastre: explorarea Rezervației Naturale Kaw-Roura, care este cea mai intinsǎ zonǎ umedǎ a Franței, acoperind aproape 100 000 ha de râu, lac, pǎdure tropicalǎ, mlaştini şi vegetație luxuriantǎ de o diversitate amețitoare. Din caiace de douǎ persoane la care a trebuit sa învǎțǎm sǎ vâslim singuri, sub un soare tropical, am parcurs timp de câteva ore un traseu ireal de frumos, intact şi nestricat de intervenția omului modern, un adevǎrat sanctuar pentru sute de specii de pǎsǎri, insecte, mamifere, reptile, sau peşti. Drona lansatǎ de ghidul nostru, ne-a ajutat sǎ vedem rezervația nu doar de la nivelul solului sau apei, dar şi din aer.
Încǎ amețiți de splendoarea acestui loc cu totul unic şi neaşteptat pentru noi, miercuri am beneficiat de un curs în aer liber, la Salines de Montjoly, o zonǎ protejatǎ pe malul Atlanticului. Experți de la Asociația Kwata, care se ocupǎ de conservarea speciilor endemice din Guiana francezǎ, ne-au prezentat flora şi fauna localǎ, pe un parcurs de aprox 1.5 km, special creat de-a lungul plajei Atlanticului pentru a descoperi aceastǎ zonǎ joasǎ şi umedǎ – un fermecǎtor amestec de pǎdure, dune, lacuri şi eleşteuri şi un spectaculos parcurs de câteva sute de metri prin pǎdurea de mangrove. Acest ecosistem atrage multe specii de pǎsǎri migratoare, iar în apele dulci din eleşteu pot fi vǎzuți caimani. Pe plaja superbǎ situatǎ doar la câțiva metri, țestoasele îşi depun ouǎle.
O altǎ activitate relevantǎ în cadrul mobilitǎții a fost vizita la Grǎdina Zoologicǎ, care gǎzduieşte aproximativ 450 de exemplare, reprezintând aproximativ 75 de specii diferite, amplasate în mijlocul unei vegetații luxuriante. Dincolo de posibilitatea de a admira cu ochii noştri toate speciile de animale, majoritatea endemice, ne-am bucurat de şansa de a ne plimba pe un traseu de câțiva kilometri de pǎdure amazonianǎ, inclusiv poduri suspendate prin copaci.
Deoarece unul din scopurile mobilitǎții a fost şi cel cultural, vineri am avut privilegiul unei experiențe unice: contactul cu o comunitate de amerindieni, oameni care trǎiesc simplu, în armonie cu natura, care se folosesc de tot ceea ce le oferǎ pǎmântul, fǎrǎ a-l vǎtǎma, şi care fac eforturi în a-şi conserva tradițiile de sute de ani. Amerindienii, pe lângǎ faptul cǎ sunt meşteri pricepuți, cunosc toate proprietǎtile vindecǎtoare ale plantelor. In comunitatea lor, în adǎposturi tipice de lemn, am învǎțat cum se împleteşte un coş şi cum se confecționeazǎ podoabe din semințe, sau vase din lemn. Pentru a simți spiritul acestei comunitǎți, am trǎit o nouǎ experiențǎ: am împǎrțit cu ei un fel de mâncare strǎvechi, dupǎ o rețetǎ pǎstratǎ de sute de ani, un fel de supǎ gǎtitǎ timp de multe ore, dintr-o plantǎ tropicalǎ numita manioc (rǎdǎcina, seva).
Patrimoniul natural al Guianei este unul inestimabil, nu doar atât pentru aceastǎ țarǎ, cât şi pentru întreaga planetǎ. Ceea ce am constatat, este ca printr-un efort şi o determinare demne de admirație, Franța a reuşit sǎ conserve ceea ce natura a construit perfect: pǎduri amazoniene pe milioane de hectare care nu cunosc lama abuzivǎ de metal sau unelte grele de defrişare, coasta Atlanticului nealteratǎ şi neinvadatǎ de resorturi sau bǎrci cu motor, comunitǎți de amerindieni sau hmongi, triburi sǎlbatice, unde secolele par sǎ se fi oprit în loc, într-un cuvânt, o țarǎ sanctuar. Destul de departe, din pǎcate, se aflǎ țara noastrǎ, unde natura nu primeşte respectul cuvenit, şi unde omul modern şi consumerist se doreşte stǎpân despot peste pǎduri şi ape.
Cu un amalgam de sentimente, zburând peste Atlantic, ne-am întors în Franța metropolitanǎ, şi apoi în România. Cea mai puternicǎ dintre aceste trǎiri este aceea cǎ am dori ca şi acasǎ, în țara în care ne-am nǎscut şi unde trǎim, sǎ avem diponibilitatea de a simți o asemenea vibrație în contactul cu natura sǎlbaticǎ, la cote la fel de intense ca în cealaltǎ parte a lumii.
Fotogalerie: arhivele personale Lucia Cighir și Luminița Dubău
prof. LUCIA CIGHIR, prof. LUMINIȚA DUBĂU
LOGO paper 