Vezi natura? O simți? O auzi cum plânge? Oriunde privești cu ochii, e verde. Copacii sunt atât de înalți! Mereu au încercat să vorbească cu cerul, dar noi, oamenii, am întrerupt mereu conexiunea, defrișând pădurile.
Cu ce ne-a greșit Terra? Pe lângă celelalte ființe, omul, nu e decât o lacrimă inteligentă a naturii pe o planetă vulnerabilă. De ce am distruge-o? Până la urmă, nu avem un alt “acasă” unde să mergem.
Natura și tot ceea ce ne înconjoară luptă pentru existență, în timp ce noi lăsăm nepăsători câte o hârtie în urma noastră. Pe mare plutesc sticle, dar nu din acelea care conțin mesaje pentru naufragiați, ci PET-uri, care aduc cu ele povești de suferință. Nu poți deosebi o pungă de plastic de o meduză sau algele de ambalaje. “Scoicile” au acum formă rotundă și diverse culori, pe unele scriind “Coca-Cola”, însă acel “Cola” ar trebui citit “aloc”. Aloc timp pentru mediu! Obișnuim să betonăm totul în jur. Covorul de iarbă stă ascuns sub asfalt. Doar zgârie-norii mai ating cerul… Încet-încet, ajungem să ne împietrim sufletul și, odată cu el, orice “petic” de verde.
Ne simțim albaștri pe interior, o culoare rece, a tristeții. Haideți să gândim mai verde! Primăvara, natura ne arată prin flori cât de mult ne iubește. E rândul nostru să ne arătăm recunoștința, pentru că, în final, Terra ne dă nouă viață! Și noi trebuie să-i oferim Pământului o primăvară!
ANTONIA DRIMUȘ
Antonia Drimuș este elevă în X A la CN Onisifor Ghibu, clasa prof. Alexandru Popoviciu.
LOGO paper 