În perioada verii, timp de trei săptămâni, am avut ocazia de a cunoaște dinăuntru o unitate spitalicească din Oradea. Este vorba de un spital care are o secție de tratament al bolilor mintale.
Am ajuns acolo nu printr-un aranjament oficial, ci unul personal, avand o cunoștință care este șef de sectie și care a acceptat să mă ajute să mă familiarizez cu ambianța unui spital, pentru că vreau să urmez o carieră în medicină.
Orarul meu cotidian arăta astfel: între orele 9-11 însoțeam medicul de secție la vizite, apoi mergeam în sectorul ambulatoriu (aceasta secție primește fie pacienți proaspăt internați, fie fost pacienti, reveniti pentru o vizită de rutinaâ), iar dupa ora 13 reveneam în cabinet si ni se distribuiau sarcini legate de pacienții internați.
O poveste care pe mine m-a impresionat cel mai mult a fost cea a unei tinere de 18 ani, cu tulburari din spectrul schizofreniei. Se pare ca a ajuns aici pe un fond fragil și provenind dintr-o familie cu o situatie financiara precară (desi etiologia acestei boli nu este cunoscută). Erau perioade in care puteam comunica foarte bine, iar in altele tânăra parcă dispărea complet din aceasta lume.
E o experiență unică, experiență care m-a ajutat sa imi consolidez opțiunea de a urma studii medicale; empatia, statutul social și chiar cel financiar sunt motive bune pentru a lua in calcul un astfel de drum. În plus, situația medicală a lumii pare să atragă mulți tineri spre acest domeniu.
Țin să precizez că în toată perioada in care am ucenicit în spital s-au respectat toate normele sanitare și de distanțare, atâta cât situația a putut-o permite.
ALESIA GAVRIȘ
LOGO paper 