PAULA: Ghibu, a doua mea casă

O vorbă spune că „orice început are un sfârșit și orice sfârșit poartă cu el un nou început”, iar pentru unii dintre noi se apropie cu pași repezi finalul clasei a XII-a.

Încheiem un capitol important din viața noastră – liceul și ne pregătim de un nou început – facultatea.

Pentru generația noastră, lucrurile sunt puțin diferite. Nu vom avea parte de festivitatea de premiere, de mult așteptatul ultim sunet de clopoțel sau de banchet, toate acestea din cauza pandemiei. Nu vreau să scriu despre aceasta sau despre starea de urgență prin care trecem, ci vreau să rememorez câteva dintre cele mai frumoase amintiri pe care Ghibu mi le-a întipărit în memorie, probabil pentru totdeauna.

SEPTEMBRIE, 2016. Ca orice boboc, am păși cu emoții și sfială în curtea liceului care urma să îmi fie a doua casă pentru următorii patru ani. Nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu mă cunoștea. Totul era nou și ciudat pentru mine, toți oamenii prezenți transmiteau emoții prin toți porii și toată lumea era nerăbdătoare și agitată. Mi-am întâlnit colegii de clasă și diriginta, s-au făcut prezentările și nu eram sigură dacă vreodată am să ajung să îndrăgesc acești oameni așa cum o fac acum.

În primele săptămâni de școală, totul a fost nou pentru noi – colegi noi, dirigintă nouă, profesori noi și materii de care poate nici măcar nu auzisem până atunci. Îmi reamintesc prima oră din a doua zi de școală: Jurnalism, profesor: Nicolaie Ardelean. O materie și un nume necunoscut până atunci pentru mine. Întârziasem o jumătate de oră, dar am fost întâmpinată cu un zâmbet cald din partea tuturor. Eram foarte entuziasmată și curioasă de tot ceea ce urma să se întâmple la Jurnalism, așteptând cu nerăbdare să ajung acasă și să scriu primul meu articol. L-am scris și trimis fără ezitare. De-a lungul anilor, domnul profesor a reușit să mă scoată din zona mea de confort și îi mulțumesc pentru acest fapt, deoarece prin aceasta am reușit să-mi dezvolt diferite abilități.

Zilele care treceau s-au transformat în săptămâni, săptămânile în luni, iar lunile în ani. Acum suntem la finalul clasei a XII-a. Prin Ghibu am legat minunate prietenii, probabil prietenii pe viață cu niște oameni minunați, cu care am petrecut patru ani de care îmi voi aminti cu drag, patru ani în care ne-am certat, ne-am împăcat, am făcut prostii de care toți profesorii și doamnele de serviciu s-au plâns (noi, cei din a XII-a B, știm cel mai bine). Patru ani alături de niște persoane extraordinare, care la început îmi erau străine, ajungând acum unii dintre cei mai buni prieteni, de care mă despart cu greu.

Dragi colegi, vreau să știți că sunt cea mai norocoasă că v-am întâlnit și am ajuns să mă înțeleg atât de bine cu unii dintre voi și sper că viața are pregătit tot ce este mai bun pentru voi.

Soarta și Ghibu au făcut în așa fel încât să întâlnesc niște profesori minunați, de la care am avut multe de învățat, nu doar informații legate de materia pe care o predau, ci și lecții de viață care ne vor ajuta în viitor. Acești oameni extraordinari mi-au deschis ochii și mi-au oferit oportunități prin care am reușit să mă redescopăr pe mine.

Am avut oportunitatea de a scrie în revista școlii, de a spune ceea ce gândesc, pe LOGO paper, de a participa la diferite concursuri de fotografie, olimpiade școlare, proiecte la nivel național, excursii de neuitat și concursuri în cadrul colegiului nostru.

Poate că uneori nu am atins așteptările pe care le aveați din partea mea sau poate că au existat momente în care v-am dezamăgit, însă vreau să știți că dumneavoastră, împreună cu doamna dirigintă și colegii de clasă, sunteți printre cei mai importanți oameni pentru mine și că mereu veți avea un loc în sufletul meu.

Nu intenționam să devin sentimentală, dar Colegiul Național Onisifor Ghibu și-a lăsat amprenta asupra mea într-un mod pozitiv și retrăiesc cu nostalgie și bucurie fiecare moment de care îmi aduc aminte. Pot spune că sunt foarte mândră și bucuroasă că destinul a făcut în așa fel încât să ajung în acest colegiu și să fiu înconjurată de oameni extraordinari, pe care poate că uneori nu i-am apreciat după cum meritau.

MAI, 2020. Ne pregătim de examenul maturității, pe care îl așteptăm cu emoții și nerăbdare. Învățăm și iar învățăm și facem tot ce ne stă în putință pentru a-l promova cu note maxime.

În final, vreau să vă urez mult succes tuturor, atât la bac, cât și în planurile de viitor pe care le aveți.

Vă îmbrățișez cu drag și sper că ați retrăit unele amintiri din Ghibu!

PAULA SZABO, generația 2016-2020

PAULA SZABO

PAULA SZABO

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: