RALUCA & PAULA: Cum să duci la bun sfârșit o misiune imposibilă

După cum bine știți, în data de 4 octombrie 2019, elevii claselor de liceu au participat de la ora 12 la o întâlnire cu cățiva profesioniști în diferite domenii. Unul din vorbitori, Alin Pășcuț, ne-a acordat un interviu, aducându-ne în culisele profesiei de psiholog.

În rândurile care urmează aveți continuarea interviului cu acesta.

alin pascut

ALIN PĂȘCUȚ. Sursă foto: FB Alin Pășcuț

 

Ce te satisface pe plan moral și sufletesc la această meserie? 

În plan moral, suprapunerea dintre valorile morale proprii și valoarea atribuită activității de terapeut îmi conferă bucurie și sens.

În plan sufletesc, faptul că pot stabili relații unice cu clienții mei (adică, o relație pe care ei nu au mai avut-o cu nimeni altcineva vreodată), prin care aceștia se pot vindeca, dezvolta și îmbunătăți considerabil calitatea experienței de viață.

 

Care a fost cel mai greu, dar și cel mai frumos moment prin care ai trecut datorită acesteia?

Au fost mai multe evenimente frumoase și grele cu siguranță. Vi-l spun pe cel legat de lucrarea mea de licență. Există o tendință la majoritatea studenților de a-și amâna realizarea lucrării de licență la nesfârșit. Am fost și eu printre aceia, care au tot amânat, la un moment dat mă gândeam să o amân pentru sesiunea din toamnă. Mai aveam o săptămână, iar eu aveam mai puțin de jumătate de lucrare gata, din care o jumătate trebuia modificată pentru că mersesem spre o direcție greșită. Deci rămăsesem cu un sfert de lucrare și o săptămână la dispoziție.

Primul gând? Misiune imposibilă…

Totuși, după o discuție cu profesorul coordonator, m-am hotărât să mă pun la treabă. Ce a însemnat? 7 zile in care am dormit 3-5 ore pe noapte, în care munceam la licență 12-14 ore zilnic, o adevărată distracție. Treaba bună era că eu aveam de predat lucrarea într-o vineri la ora 9:00 , iar eu în jurul orei 5 dimineața eram gata. Am mai dormit vreo trei ore, și m-am dus mândru să o predau.

A fost un adevărat maraton.

 

Cât timp aloci unei ședințe?

40-75 de minute, depinde de tipul terapiei și de categoria de vârstă.

 

 

Câți clienți ai în medie pe zi?

Aș reformula întrebarea așa: câți clienți ai în medie pe săptămână? Răspunsul ar fi doi. Să nu uităm că sunt încă un psihoterapeut la început de drum, iar deschiderea românilor spre serviciile psihologice nu este una foarte mare (deși este în creștere) deocamdată.

 

Reușești să îți împarți timpul între muncă și activitățile preferate? Dacă da, cum faci acest lucru?

Deocamdată reușesc. Cheia este în a fi organizat și a-ți prioritiza cu grijă activitățile de zi cu zi. Toți avem 24 de ore pe zi, din care 7-8 sunt suficiente pentru un somn odihnitor. Ne rămân 16-17 ore, din care presupunem că timpul alocat muncii este de 8 ore pe zi, fie 10 ore cu tot cu pregatit și drum acasa – lucru și inapoi. Ne mai rămân 6 ore, din care mai scădem două pentru administrarea locuinței, curațenie, prepararea mâncării, pregătirea hainelor etc., deși poate nu e nevoie de atât de mult. Chiar și așa tot ne mai rămân patru ore în care putem face ce vrem noi, activități de relaxare, sport, întâlniri cu prietenii.

Când oamenii spun „nu am timp”, spun, de fapt, „nu e o prioritate pentru mine”.

 

 

Care este sfatul tău pentru persoamele care doresc să urmeze facultatea de psihologie și să practice meseria de psiholog?

Facultatea de psihologie înseamnă în primul rând transformare personală. Fiți pregătiți deci pentru schimbare. Schimbarea poate merge (lucru de dorit) mai apoi și în rândul tipurilor de oameni cu care doriți să interacționați, veți fi mult mai atenți la asta.

Profesia de psiholog include mai multe posibilități, dar cu toate astea, în prezent, nu este ușor să vă găsiți un job în domeniu, ca angajat.

Pe de altă parte, fiind o profesie liberală, puteți să optați pentru a lucra independent sau asociat în cadrul unor cabinete de psihologie.

Alin Pășcuț

ALIN PĂŞCUŢ. Foto: Dalia Moşuţ

Ai dori să transmiți elevilor din școala noastră un mesaj?

Să fie curajoși să încerce, să riște uneori pentru obiectivele lor. Nu vă fie teamă de eșec, deoarece nu există o lecție mai bună decat propriile gafe. Învățați din orice experiență și mergeți mai departe.

Studiile psihologice arată că oamenii aflați spre finalul vieții nu regretă ce au făcut, chiar dacă au greșit, ci regretă că puteau face mai mult, dar nu au mai găsit curajul de a se pune la treabă.

au consemnat RALUCA VERDEȘ și PAULA SZABO

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: