Purtător de folos

„Am dormit și am visat că viața este toată o bucurie. M-am trezit și am văzut că viața este toată o slujire. Am slujit și am văzut că slujirea este o bucurie.” (Kahlil Gibran)

Fac parte din „generația Z”, adică sunt impregnată de biții tehnologici, în gândire și în simțire, am copilărit online, nu cred în idealuri, ci prefer comunicarea realistă, caut independența și împlinirea personalității mele unice și, mai ales, vreau să schimb lumea! Cam așa e caracterizată generația mea!

maria pascalau

MARIA PAŞCALĂU

Imaginați-vă un astfel de adolescent în fața unei biserici din lemn din Țara Beiușului, cu gând smerit, îngenuncheat în fața duhului strămoșilor lui care i-au lăsat moștenire dăltuiri din lemn împletit cu credință milenară, credință care le-a înnobilat robia în fața stăpânitorilor vremelnici ai acestei lumi și i-a mântuit!

Mă uit în jurul meu, la generaţia părinţilor mei, şi nu văd decât adulţi obsedaţi de bani, de propria persoană şi de bunăstarea propriei familii, ca şi cum aceasta ar fi singura care contează.  Să fie, oare, doar o impresie a mea, în spiritul eternului „conflict între generații”, sau o  realitate, afirmarea, prin contrast, a sâmburelui bun, autentic, al multora din generația noastră rebelă, pe care prea mulți adulți ne consideră „buni de nimic”, hedoniști, superficiali, egoiști, transpuși într-o altă realitate, cea virtuală.

Mă uit la tinerii din generaţia aceasta, Z, a mea şi constat că mulţi sunt implicaţi în activităţi de voluntariat, le spun poveşti copiilor bolnavi de cancer şi îi îmbrăţişează pe bătrânii nimănui, trăind cât se poate de prezent și nu oricum, ci făcând bine în jur. Nu a fost greu să mă las inspirată de aceşti colegi de generaţie!

M-am înscris la voluntariat în luna octombrie a anului 2017. Aflând de la diriginta mea de o iniţiativă care viza salvarea şi conservarea bisericilor de lemn din Ţara Beiuşului, m-am gândit să mă înscriu şi eu în proiectul cultural  „Bisericile de lemn din Ţara Beiuşului – Tezaur arhitectural al judeţului Bihor”, cu gândul că voi putea da o mână de ajutor.

Imediat după lansarea proiectului, împreună cu alţi 29 de elevi şi trei profesori de la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Oradea,  am început să luăm judeţul la pas, ca să aflăm cât mai multe informaţii legate de aceste monumente arhitecturale ale străbunilor noştri și să strângem aceste flori alese – biserici din lemn răzlețite în 31 de sate din județul Bihor, într-un buchet înmiresmat cu recunoștința noastră, pe care să îl redăm comunității spirituale, culturale, geografice din care s-au zămislit.

Bisericile de lemn din Ţara Beiuşului au o vechime atestată cuprinsă între 320 şi 200 de ani. Aceste monumente străvechi au fost clădite cu ajutorul sătenilor, fiind considerate adevărate efigii ale comunităţii.

Iată câteva din aceste bijuterii de patrimoniu national, spiritual și arhitectural. Biserica de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Goila este una modestă şi aproape neschimbată de la momentul construcţiei sale, imediat după anul 1750. În ea se oficiază slujbe religioase până în ziua de azi.

Aşezată pe dealul înaltşi abrupt din mijlocul satului, biserica din Luncasprie veghează tăcută asupra cimitirului din jurul său, în care se regăsesc vechi şi masive cruci de piatră. Din pictura iniţială a bisericii se păstrează doar uşile împărăteşti şi diaconeşti, executate de un zugrav anonim în anul 1769, precum şi câteva icoane de lemn şi sticlă.

Biserica din Stânceşti este unul din cele mai representative edificii religioase din Ţara Beiuşului, aparţinând secolului al XVIII-lea. Se remarcă prin proporţiile armonioase ale construcţiei, prin frumuseţea încheierii bârnelor la colţuri, prin portalul cu imaginea lui deosebit de arhaică și cu ferestruicile, doar două la număr, care lasă în interior o lumină palidă, misterioasă.

Nimic nu poate să înlocuiască bucuria şi emoţia pe care am văzut-o în ochii înlăcrimaţi ai preotului din Luncasprie, uimit că „domnii de la oraş” au bătut atâta cale ca să se îngrijească de străvechea biserică a satului.

Eforturile noastre au constat în documentare în biblioteci, în cercetări pe teren, în care am avut bucuria să vorbim cu locuitorii – păstrători de taine ale acestor biserici – ai satelor ce găzduiesc bisericile, în realizarea de fotografii și documentarea lor, în realizarea de interviuri, în editarea albumului.

Din fericire, am avut parte de sprijinul unei organizaţii care, cel puţin la noi în Bihor, a devenit sinonimă cu ajutorul dat celuilalt. E vorba de Fundaţia Comunitară Oradea, ai cărei membri sunt exemple de dăruire demne de urmat.

Rezultatele eforturilor noastre depăşesc cu mult „hotarele satului”. În data de 18 decembrie 2018 am lansat albumul fotografic intitulat Bisericile de lemn din Ţara Beiuşului – Tezaur arhitectural al judeţului Bihor la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu, iar în data de 29 ianuarie a acestui an albumul a fost adus, ca o ofrandă- recunoștința noastră pentru tezaurul spiritual lăsat nouă moștenire de strămoși –chiar în inima Ţării Beiuşului.

Evenimentul a fost considerat de Preasfințitul Părinte Sofronie o sărbătoare și un dar: ,,O sărbătoare pentru că albumul dedicate bisericilor de lemn din Țara Beiușului este frumos ca o sărbătoare și, în acelașitimp, este un dar care ni se adduce acum, înainte de Crăciun. Este darul pe care acești elevi și profesori de la Liceul Onisifor Ghibu din Oradea îl fac întregii suflări românești, un dar pentru cultura românească, pentru spiritualitatea poporului nostru, o contribuție esențială la istoriografia acestor meleaguri.”

După cum spunea un coleg de-al meu, după ce o viaţă bunicii au avut grijă de nepoţi, a venit rândul nepoţilor să îngrijească de bunici, bisericile de lemn fiind personificarea vieții lor întru eternitate.

Și atitudinea noastră a fost în unda de vibrație spiritual pe care a lăsat-o Onisifor Ghibu, patronul spiritual al școlii noastre, pentru că acesta a fost un om care a însămânțat cu fapte bune comunitatea din care făcea parte, fiind întruchiparea altruismului jertfelnic, iar numele lui, Onisifor, înseamnă, în limba greacă, „purtător de folos”.

Am fost apostolic ai patronului spiritual al școlii noastre, încercând să fim purtători de folos – cu fapta. Am pornit de la a da o mână de ajutor, căci omul are în genele lui bucuria facerii de bine, dar pe drumul acesta, firicelul binelui s-a facut o albie mare, ce a adunat alte ape curate, ale binelui.

M-am adăpat de bucuria să constat că binele se înmulțește, că există o efuziune a acestuia în care 2+2 nu fac 4, ci se multiplică neverosimil, că împărtășirea lui poate transforma sufletul, astfel încât tu, cel ce ai dat o mână de ajutor, eşti cel binecuvântat de roadele pe care aceste ape îngemănate în aceeași albie bună le crește.

E atât de împlinitor a împărtăși facerea de bine cu alții! Parcă am fi un tot care respiră bine și bucurie. E atât de împlinitor să vezi că părticica ta de muncă e parte a unui rod împletit din munca tuturor: a unor adulți – mentori care cred în noi, a unor colegi contemporani ai generației Z, chemați din secolele strămoșilor noștri, prin seva lemnului bisericilor clădite de ei întru nemurirea credinței neamului nostru, să îngrijim și să ducem mai departe neprețuita lor moștenire.

Le mulţumesc tuturor celor care m-au însoţit pe acest drum și mi-au fost părtași și împreună-lucrători creșterii mele ca OM și bucuriei de a dărui pentru a crește binele!

MARIA PAŞCALĂU

maria02

Maria Paşcalău, alături de prof. Elena-Loreni Baciu

Acest eseu i-a adus autoarei o menţiune la concursul naţional Olimpiada de Altruism, ţinut în vara aceasta la Timişoara. Maria Paşcalău este absolventă a Liceului Teoretic Onifor Ghibu Oradea, secţia filologie – engleză, clasa prof. Sándor Lila Adél, în prezent studentă în anul I la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii din Oradea.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: