TEODORA NICORICI: Arta războiului

Poate ați văzut cu toții că de ceva vreme în sala festivă a școlii noastre este expus un război de țesut tradițional românesc.

razb large02

Foto: arhiva personală Andrei Oros

De când a fost adus aici, elevii Andrei Oros din 12 D și Raul Bejinaru din 12 A au lucrat foarte mult timp la acesta și a fost inclus în cadrul proiectului Erasmus + DECH, desfășurat în școala noastră în perioada 8-12 aprilie.

I-am luat un interviu lui Andrei Oros despre acest subiect.

razb01

Foto: arhiva personală Andrei Oros

Cum a ajuns războiul în școala noastră?

Războiul a fost adus în Oradea în data de 26 martie cu prilejul participării echipei noastre în cadrul Concursului Național Interdisciplinar ,,Cultură și Civilizație” în România, unde a apărut ca piesa activă de recuzită și unde totodată ne-am calificat la etapa națională a concursului. Războiul a venit din satul Tășad, grație Narcisei Dărăban, fosta noastră colegă care ne-a ajutat în acest demers. Subiectul proiectului nostru, anume spetele de război de țesut, sunt în sine o componentă a războiului de țesut, așa că este evident potrivit să includem un război în proiect.

 

În ce stare a fost adus războiul?

Războiul a stat foarte mult timp într-un pod de casă, dezmembrat, unde a fost măcinat de intemperii și atacat de carii. Acesta a ajuns la noi într-o stare semi-funcțională, mai mult ca piesă de expoziție, dar în urma participării la concurs, preponderent Raul dar și cu ajutorul meu, am adus războiul în stare completă de funcționare. Având în vedere că războiul are aproximativ 200 de ani, aceștia sunt aprobați de aspectul său. Este o piesă foarte frumoasă, arhaică, care ne-a introdus pe mine și pe Raul in meșteșugul țesutului.

razb03

Foto: arhiva personală Andrei Oros

Am văzut că ați petrecut foarte mult timp reparându-l, spune-ne câte ceva despre aceste reparații.

La început nici unul dintre noi nu știam nimic, dar ne am documentat înainte să începem reparațiile. Am început prin descâlcirea urzelii, apoi refacerea buclelor de ațe, verificarea ițelor și în final ultima preparare a angrenajului. Desigur a trebuit să confecționăm alți fuștei.

razb02

Foto: arhiva personală Andrei Oros

Care a fost cea mai grea parte în reabilitarea acestuia? Și cât timp a durat?

Totul a fost foarte dificil, dar cel mai greu a fost sa gândim fiecare procedeu în parte, fiind un caz special unde a trebuit să lucrăm dinspre țesătură spre urzeală, nu invers, deoarece era început deja un sac și nu aveam voie să îl dăm jos. A durat aproximativ 40 de ore toată lucrarea, petrecute în special după orele de curs și în weekend-uri.

 

Am văzut că a fost folosit în cadrul proiectului Erasmus+ DECH, spune-mi mai multe despre asta.

Da, a fost inclus ca exponat luni, 8 aprilie, în timpul deschiderii proiectului ca piesă de muzeu etnografic, iar apoi miercuri, 10 aprilie, în cadrul atelierelor meșteșugărești de țesut și creare de spete de război de țesut. Străinilor le-a plăcut foarte mult războiul, iar unii chiar au învățat să țeasă bine la el, sub îndrumarea lui Raul.

razb large

Foto: arhiva personală Andrei Oros

Aveți alte planuri cu războiul de țesut?

Dorim să îl păstrăm în școală până în iunie, când va trebui să mergem la Iași, unde se va ține faza națională a concursului. Vom duce războiul cu noi și totodată va trebui să facem o spată nouă pentru el, actuala fiind în stare de degradare avansată. Sperăm să putem face rost de o urzeală nouă, apoi să realizăm o spată zdravănă pentru a începe o țesătură nouă.

 

Ce înseamnă pentru voi doi acest război de țesut și, până la urmă, pentru școala noastră?

Este probabil cea mai complicată provocare fizică pentru care nu eram pregătiți de dinainte, dar totuși este una dintre cele mai frumoase întreprinderi abordate de noi în timpul liceului, deoarece am descoperit o altă componentă de bază a satului românesc. Presiunea faptului că trebuia să fie perfect funcțional într-un timp scurt și totodată să nu îl degradăm în continuare ne-a determinat să fim perfecționiști. Apoi, pentru Ghibu, cred că este o ocazie unică de a găzdui un asemenea patrimoniu etnografic funcțional într-un asemenea context practic, funcțional. Este un izvor istoric în adevăratul sens al cuvântului, care poate fi explorat de oricine dorește, desigur, sub îndrumarea lui Raul și a mea.

a consemnat TEODORA NICORICI

teodora nicorici

TEODORA NICORICI

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: