NATALIA KRISTALI: Educația nu are culoare

Consider că un profesor în primul rând trebuie să fie prietenul elevului și mai apoi un dascăl care să-l învețe un modul sau o materie.

Așa este și în cazul fostei mele profesoare de Română, Doroteea Bora, cu care am legat o prietenie foarte frumoasă, iar acum, de fiecare dată când ne întâlnim întâmplător, ne oprim și vorbim.

doroteea bora

Prof. Doroteea Bora. Sursă foto: arhiva personală

Este o profesoară tânără, micuță de statură, drăguță și foarte înţelegătoare.

Împreuna cu un profesor, am pregătit o serie de întrebări pentru această profesoară, caare mi-a răspuns într-un mod foarte amabil, cu răspunsuri foarte interesante.

Prima intrebare pe care i-am adresat-o a fost despre formația dânsei, școala acesteia și studiile pe care le-a urmat. Prof. Doroteea Bora spune ca s-a născut într-un sătuc, de aceea a optat pentru un liceu din apropiere, acesta fiind „Teodor Neș” din Salonta.

După liceu s-a mutat in Oradea, pentru a putea studia litere la Universitatea Emanuel. Avea sansa sa meargă in Cluj, însă a vrut sa fie cât mai aproape de casă: „Şcoala, dacă este făcută din interes si cu voință, poate fi făcută oriunde”.

eleva

Una din elevele profesoarei Doroteea Bora. Sursă foto: arhiva personală

Q&A

Ce fel de elevă ați fost?

Prof. Doroteea Bora: Eu sunt o persoană tăcută. Nimeni nu îmi auzea glasul în clasă. Dacă vorbea Doroteea, era pentru că era ascultată, nu îmi spuneam opiniile niciodată. Îmi era frică de faptul că nu erau suficient de bune. Asta pe lângă faptul că nu am găsit profesori care să nu facă discriminări.

Dar dacă stau și analizez un pic lucrurile, era o profesoară în liceu, Caramete Slava, care mă făcea să fiu liberă și să zic ceea ce gândesc.

Cred că am fost elevă liniștită, căreia nu i se simțea lipsa, dar care interiorizam totul. Mă refugiam în cărți. Mereu aveam o carte la mine, mai ales în liceu.

 

Ce cărți citeați? La ce vârstă ați început să citiți? Care este autorul preferat?

Prof. Doroteea Bora: Adevărul e că am început să citesc destul de târziu. Prin clasa a noua. Știu că am moștenit pasiunea de la bunicul meu, care și acum mai are câte o carte pe masă, deși s-a operat la ochi. Citeam cam orice, atât timp cât se păstra decența în ceea ce citeam. Știam că ceea ce citesc îmi va influența gândirea, așa că nu citeam cărți de duzină, cărți care apăreau ca ciupercile după ploaie.

Îmi plăcea mult Jane Austen. I-am citit toate cărțile. De acolo m-am dus spre Charlotte Brontë, la Dostoievski.

O întâmplare amuzantă – ca să vă faceți o părere ce fel de cititor eram – e faptul că, după ce am citit Frații Karamazov, am stat supărată pe Dostoievski o săptămână întreagă, pentru cum a ales să încheie romanul.

Dacă aș avea un autor preferat din acea perioadă ar fi Jane Austen. O recomand cu toată inima.

Care sunt școlile la care ați predat?

Prof. Doroteea Bora: Am predat la o singură școală, cea la care a învățat și Natalia pentru un an. Eu am stat timp de doi ani acolo. Scoala Gimnazială din Talpoș a fost o adevărată binecuvântare pentru mine și doamna director de acolo m-a ajutat să cresc mult din punct de vedere profesional.

Acum am schimbat un pic macazul și sunt educatoare în Lăzăreni.

 

Vă amintiți prima oră în care ați intrat în clasă ca profesoară? Ce ați simțit?

Prof. Doroteea Bora: Țin minte cu umor prima oră. Eu sunt mică de statură și trebuia să intru la clasa a VIII-a. Băieții, dar și unele fete, erau mai înalţi decât mine. Mă uitam la ei și vedeam cum mă studiază din cap până în picioare. Nu știam atunci, dar în cancelarie se vorbea cum voi reuși să rezist la acea clasă, erau cunoscuți ca fiind cei mai „energici”. Dar am rezistat. I-am luat pe fiecare așa cum erau și am reușit să creștem împreună.

Nu cred într-o metodă a prieteniei intre un elev și un profesor, cel puțin cât sunt pe băncile școlii, dar cred într-o relație de oamenie. Mi-am dat seama că acei copiii vor învăța ceva de la mine, cât timp eu voi fi dispusă să învăț ceva de la ei.

 

De ce ați ales să predați unor rromi? Care este feedback-ul pe care îl primiți din partea acestor copii?

Prof. Doroteea Bora: Am lucrat cu copii rromi de pe la 15 ani, în cadrul unei școli duminicale. Nu îi văd diferiți. Eu cred într-o educație fără culoare. Mulți oameni îi trec cu vederea, pentru că au o culoare diferită, pe mine m-au trecut cu vederea pentru că sunt o persoană tăcută, poate un alt elev este trecut cu vederea pentru că nu are ultimul model de telefon. Îmi place să le arăt altora că există talent și în urât, cam ca în poezia lui Arghezi. Și există.

Ioana, o fetiță de 4 ani, fără părinți cu carte, într-o zi o văd că ia un creion grafic și scrie ceva pe fișa ei terminată. Primul instinct a fost să o cert, dar m-am uitat mai bine. Ea își scria numele. De fapt, îl copia după cel scris de mine.

Mai e Adela, o fetiță de 3 ani, care nu știa un cuvânt în română la început de an și care plângea când intra cineva străin în grupă; acum știe culorile și interacționează cu străinii.

Sunt doar câteva exemple, aș putea scrie o carte despre intregul lor progres, dar dacă vreți într-o zi să ne vizitați și să ne citiți câteva povești, noi vă primim cu mare drag.

 

Ce satisfacții şi nemulțumiri aveți până acum, în cariera de cadru didactic?

Prof. Doroteea Bora: Nu voi vorbi despre partea financiară, deși e și aceasta o realitate a nemulțumirilor. Lucrul cel mai dureros pentru mine a fost faptul că nu se găsesc multe posturi. Acest lucru m-a făcut să părăsesc țara pentru câteva luni. Da, există acel examen în fiecare an, dar acest lucru duce și la schimbarea școlii în care predai, iar fără continuitate într-o școală nu există performanță.

Dar cea mai mare satisfacție a mea este să văd foști elevi pe stradă care se opresc și își fac timp pentru a sta la povești cu mine. Nu mai sunt elevii mei acum, îmi place să îi numesc prieteni. Cred că lucrul acesta e cel mai frumos.

 

Știm deja că ați lucrat în altă ţară, cât a durat această experiența și cum vi s-a părut?

Prof. Doroteea Bora: Am fost dădacă în Frața pentru trei luni. A fost greu departe de țară, deși mi-a plăcut familia și mi-au plăcut și copiii, Victor și Ana. Dar îmi era dor de culoarea României. Francezii sunt reci, mereu zâmbesc frumos, dar cu greu îți dai seama ce gândesc cu adevărat.

 

V-ați gândit să lucrați ca profesor peste hotare?

Prof. Doroteea Bora: Am învățat ca niciodată să nu spun niciodată. Acum zic nu, dar cine știe unde mă duce viața. Poate mi-am plăcea să predau în comunitățile de români din afara României, nu știu.

 

Ce preocupări extrașcolare aveți?

Prof. Doroteea Bora: Îmi place să scriu. Scriu de prin adolescență. Mi-am făcut curaj și am deschis un blog pentru fete. Acel proiect a crescut și acum a luat naștere și o revistă pentru fete. Se numește Inimă de Prințesă și, dacă nu intervine ceva, și Natalia va avea publicat un articol în numărul din primăvară.

revista

Sursă foto: arhiva personală Doroteea Bora

Vă invit cu toată inima să o citiți, ajută inima și oferă soluții reale la problemele cu care se confruntă fetele în liceu sau facultate.

 

În final, puteți să transmiteţi un mesaj sau îndemn pentru cititorii LOGO paper?

Prof. Doroteea Bora: Visați. Visați așa de măreț, încât visul vostru se poate împlini doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu ascultați vocile care vă spun că nu sunteți suficienți de buni, de talentați. Sunteți. Chiar sunteți.

Să nu vă fie frică să o dați în bară. Chiar să vă bucurați de un eșec. Acela e un semn că ați făcut ceva în viață. Eșecul va fi cel mai bun profesor al vostru.

Încă ceva. Scrieți-vă pe hârtie visele. Scrieți-le zilnic și munciți zilnic pentru ele. Nu există un vis mic, există doar oameni mici cu viziuni limitate.

Visați. Visați măreț pentru că sunteți niște tineri talentați.

Sper să ne mai auzim.

a consemnat NATALIA KRISTALI

natalia kristali

NATALIA KRISTALI

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: