În slujba unui ideal

ONISIFOR GHIBU (31 mai 1883 – 31 octombrie 1972), cărturar, autor a sute de cărţi, luptător pentru unitatea românilor, a fost unul dintre participanţii importanţi la realizarea Marii Uniri de la 1918.

Până a-şi vedea visul împlinit, Ghibu a fost condamnat la moarte de unguri în Ardealul său natal şi a fost vânat de ruşi în Basarabia. Cei din urmă îl urau pentru energia cu care lupta să dovedească o credinţă pe care acum o vedem mai mult scrisă pe ziduri, aceea că „Barasabia e România“.

A pus bazele Partidului Naţional Moldovenesc, care va conduce mişcarea de unire, a reorganizat învăţământul basarabean cu predare în română şi, pe 27 martie 1918, şi-a văzut visul împlinit. Pe prima pagină a ziarului său, Onisifor Ghibu a aşezat, cu litere mari, o mare victorie: „BASARABIA S-A UNIT CU ŢARA- MAMĂ“.

„M-am dus cu un plan bine precizat, pentru mine devenise o dogmă convingerea că românii din Basarabia, care nu sunt ruşi, nici măcar moldoveni, ci români de sânge, trebuie să devină acum, drept consecinţă a revoluţiei, români de suflet şi de ideal”.

Participarea românilor ardeleni la evenimentele din Basarabia din anii 1917-1918 constituie „unul dintre cele mai puternice argumente în dovedirea unităţii de neam, a unităţii de simţire şi de aspiraţii dintre fiii aceluiaşi popor, fie că ei sunt moldoveni, munteni, transilvăneni, bucovineni sau din alte ţinuturi locuite de români”, nota Ghibu.

A avut sarcina de a restructura învăţământul românesc din Transilvania, dedicându-şi întreaga perioadă interbelică sferei academice. După instaurarea regimului comunist, însă, s-au prăbuşit, pe rând, şi munca lui, şi imaginea sa. Pentru opoziţiile sale făţişe – le trimitea memorii acide lui Groza şi lui Hruşciov! – a fost arestat, închis de două ori şi alungat din universitate.

Până la finalul vieţii, în 1972, a trăit izolat de viaţa publică, scriind corespondenţe şi memorii, deşi i-a fost interzis să publice. (medalion ROMAN RAREŞ)

România. Un cuvânt frumos, rotund, ce împlineşte anul acesta o sută de ani. Un cuvânt cât o ţară. Dacă ne-am închipui România ca un câmp de stele, am vedea că sunt aştri care luminează cu o strălucire aparte, rămânând pe acest câmp boltit în chip de Steaua Nordului. Aceşti aştri ce ne dau altitudinea, direcţia şi steagul poartă numele acelor oameni remarcabili ce alcătuiesc Panteonul spiritual al României. Până în ultima zi a celebrării Centenarului Unirii, Liceul Onisifor Ghibu îi va aduce aproape de noi. (conf. univ. dr. Ramona Novicov)