Tribut

Dacă aṣ avea posibilitatea să mi se îndeplinească în mod miraculous mai multe dorinṭe, fără ezitare una din ele ar fi să am acces la un portal spre alte lumi ṣi alte dimensiuni. Explic.

semne

SEMNE #02 zadie, zona Aleşd, Bihor, colecţia etnografică Al. Sanislav © Harris Wallmen

Cu cât mă acaparează mai intens sofisticarea lumii în care trăiesc – ṣi personal nu am altă variantă decât să mă aliniez – cu atât învie ceva în mine. Ceva care, pe măsură ce trece timpul, capătă contur undeva adânc în conṣtiinṭa mea ṣi începe să îmi dea semnale.

Acel ceva e cealaltă lume a persoanei mele, tăcută, cufundată, acoperită de zgomotul, de isteria ṣi de spectacolul îndoielnic al vieṭii mele.

Cu fiecare an ce trece, lumea cealaltă a mea pare să lege conexiuni tot mai greu de ignorat cu mintea mea, cu ochii mei, cu amintirile mele. E lumea celor dinainte, lumea celor din care venim ṣi al căror spaṭiu l-am preluat. E lumea când cei de un sânge cu noi erau o specie diferită.

Încremenesc când constat cât de mult ne-am îndepărtat – în bine? în rău? Nu e locul să comentez asta – de echilibrul, armonia, liniṣtea ṣi frumuseṭea vieṭii din sălaṣele ṣi satele bunicilor ṣi străbunicilor noṣtri.

Am în noptiera de lângă patul meu o bucăṭică de material. Ai zice că e o batistuṭă viu colorată. Uneori o ṭin sub pernă. Am primit-o în mod discret pe când aveam 10 ani de la mătuṣa Ana. E batistuṭa cu rugăciuni, seri în ṣir de rugăciuni ale mătuṣii Ana pentru mine.

„Cât de mult ne-am îndepărtat

de echilibrul, armonia, liniṣtea

ṣi frumuseṭea vieṭii din sălaṣele

ṣi satele bunicilor ṣi străbunicilor noṣtri”

Au trecut de atunci zeci de ani ṣi batistuṭa mătuṣii Ana, cusută de mâna ei, e mai frumoasă ṣi mai vie ca niciodată. O iau în mână ṣi o văd pe ea, îi simt mâna ṣi dragostea. Ii văd căsuṭa albă ṣi curtea frumoasă cu iarbă ireală.

De câte ori dau de batistuṭă ṣi o strâng în mână, mă simt curăṭată ṣi simt că trebuie să existe un portal magic care să mă ducă înapoi în timp în căsuṭa curată a mătuṣii Ana, să o găsesc în genunchi într-un coltiṣor rugându-se ṣi să primesc o batistuṭă viu colorată în care a pus toată dragostea ṣi credinṭa acelei lumi.

Lumea din adâncul meu.

Prof. LUMINIŢA DUBĂU

image001

Prof. LUMINIŢA DUBĂU

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: