Pâinea sub semnul crucii

Satul a fost o realitate modelatoare a spiritualității româneşti, spațiu sacralizat, în care omul se simțea și se comporta ca parte a universului: cu sfială, cu venerație.

Îmi amintesc o scenă cu un țăran autentic, un fel de bunic arhetipal. Eram în gara din Zalău, cu multe decenii în urmă; era vară. Călătorii erau nădușiți de zăpușeală și agitați. Notă discordantă făcea tovarășul meu de compartiment, un țăran în vârstă, care părea să respire alt aer, răcoros. Nici un strop de sudoare pe fruntea lui, nici o miasmă dinspre trupul ciolănos, dar curat, înveșmântat în cânepă și in.

Și-a scos din desagă merindea adusă de acasă: o pâine rotundă învelită într-un ștergar alb de bumbac; nu mai știu dacă mai era și altceva lângă pâine.

Vecinul meu de compartiment și-a scos pălăria, și-a făcut semnul crucii într-o manieră lipsită de ostentație, a luat pâinea și, cu vârful cuțitului, a scrijelit semnul crucii pe coaja crocantă.

A tăit o felie de pâine pe care a mâncat-o calm, aproape cu solemnitatea unui act sacru.

La finalul prânzului, a adunat cu grijă fărâmiturile în ștergar, a învelit pâinea și și-a făcut din nou semnul crucii.

Toate gesturile erau firești, așezate. Scena mă urmărește de atunci și mi se pare revelatoare pentru echilibrul unei lumi rămasă doar o amintire.

Prof. IULIANA PĂCURAR

pacurar

Prof. IULIANA PĂCURAR

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: