Păsările au ales să se împrietenească cu oamenii. VIDEO

Redăm discursul domnului Nagy Attila de la grupul Milvus, susţinut la APM Bihor, cu prilejul expoziţiei colective „Wetlands”, a unui grup de elevi ai Liceului Onisifor Ghibu. Filmare: Horea Bochiş. Culegere text: Andrei Oros

Mulțumesc pentru invitație, mă simt onorat să fiu alături de dumneavoastră, de voi în special. Trebuie să spun că noi cei care lucrăm în domeniul protecției naturii, ne confruntăm în fiecare zi cu acele presiuni uriașe prin care zilnic se pierd părți din natură. Cum a spus doamna profesoară Mirela Ardelean, este un exemplu din păcate foarte relevant, actual, chiar în vecinătatea noastră – lacul din Băile 1 Mai, unde practic unele dintre cele mai mari valori naturale din județ sunt pe cale să dispară. Deși eu mă ocup de păsări, în mod special, și eu consider că aceste specii endemice, care nu se regăsesc nicăieri la noi în județ, au ajuns într-o situație critică.

Desigur, toată lumea poate să fie ecologist, să se ocupe profesionist de protecția naturii. Este mult mai important ca noi, toți oamenii care trăim, și în special generațiile următoare, să aibă o atitudine pozitivă față de natură, pentru că zeci și sute de ecologiști nu pot face cât mii și zeci de mii de oameni, oricât de buni ar fi în domeniu și oricât s-ar strădui. Această deschidere a voastră față de natură, deși sunteți orășeni, sunteți într-un fel rupți de natură, această abordare a voastră de a reface legăturile dintre om și natură este extraordinară, iar dacă toți vom fi, sau dacă marea majoritate dintre noi, dintre voi, vom fi sau veți fi responsabili față de natură, avem viitor și vom putea salva cele mai mari valori naturale.

După acest cuvânt introductiv, m-aș axa mai mult pe imaginile voastre, să analizez aceste lucrări. În primul rând, câteva cuvinte generale despre râul Crișul Repede și pârâul Peța, în special acele tronsoane care străbat orașul nostru frumos, trebuie să spunem în cazul Crișului că acest râu a fost în foarte mare parte regularizat. Acele lacuri de acumulare de la Tileagd, de la Fughiu, de la Aleșd, acele diguri betonate instalate în oraș nu au existat acum sute de ani. Aceste intervenții au fost create pentru a face mai ușoară, mai sigură, viața oamenilor. Aceste intervenții au avut un efect major asupra tuturor vietăților care au trăit aici, înainte să se facă schimbări.

Desigur, aceste baraje au efecte pozitive, pentru anumite specii, pentru că înainte să existe aceste baraje, Crișul era „foarte” curgător, cu debit mare, un râu care curge repede. Aceste diguri de la podul Densușeanu, în Centru, la podul Dacia, au permis anumitor specii să apară în oraș.

Așa au apărut lebedele. În multe poze am văzut lebăda de vară, lebăda cucuiată, care au apărut în special datorită acestor condiții. Sunt specii care nu trăiesc pe ape curgătoare, ci pe ape stătătoare, iar faptul că avem niște zone pe Criș unde apa nu curge repede a permis instalarea acestor specii. Sigur, aici intervine și faptul că lebăda de vară este o specie în expansiune peste tot în Europa, deci lebăda nu a apărut doar la noi, în ultimii ani, ci peste tot în țară. Prin anii 2000 a venit prima pereche din valea Ierului, apoi au apărut la pescărie în Cefa, mai apoi în jurul orașului, iar acum sunt două perechi în oraș.

O altă specie despre care vreau să vorbesc este cormoranul, o specie care a apărut în număr semnificativ anul acesta. Motivul este simplu: aceste păsări au fost prezente în jurul orașului și în anii precedenți, dar nu au intrat în oraș. Iarna aceasta a fost foarte crudă, iar apele au înghețat, chiar și pe Criș, unde au rămas doar unele locuri neînghețate, unde aceste păsări se adunau să se hrănească. Acești cormorani s-au găsit și iernile anterioare, cum lacurile de acumulare erau înghețate. Cormoranii au avut două posibilități: să plece de tot, spre sud, la ape dezghețate, sau să se împrietenească cu oamenii și să intre în oraș. Multe păsări au ales ultimă variantă, iar acesta este motivul întâlnirii noastre.

Am văzut multe rațe în pozele voastre, în special rața-mare, unde masculul diferă foarte mult de femelă, unde masculul are capul verzui, iar femela are un colorit maroniu, șters. Este o specie de rață obișnuită, dar nu a fost prezentă în oraș acum 10-15 ani. Primele exemplare care s-au cuibărit, care s-au stabilit în oraș au fost în zona faimoase insulei sălbatice de lângă strada Splaiul Crișanei, iar de atunci numărul lor a crescut considerabil, iar în prezent putem întâlni zeci și sute de exemplare pe Criș.

O altă specie fotografiată este rața leșească, despre care spun că este o specie domestică, deci nu este nativă zonei. Aceste păsări au scăpat din gospodăriile oamenilor, iar este foarte interesant faptul că se adaptează, masculi și femele. Este posibil să se stabilească în anii următori, au devenit o specie semi-sălbatică.

Vreau să vorbesc despre egreta-mare, această specie de stârc, cu un colorit alb integral, care, spre surprinderea mea, au apărut anul acesta în număr mare pe Criș și Peța. Văd un grup mare, pe poze, în zona Centru. Este interesant faptul că aceste păsări au intrat atât de mult în oraș, le este mult mai puțin frică de oameni, spre deosebire de comportamentul din natură, din afara orașului : în perioade de cuibărit, în jurul unor mlaștini, la pescăria Cefa, sunt foarte temătoare.

Am văzut o pisică în poze – e chiar foarte bine că există acest fel de poze, deoarece apuc să vorbesc despre problemă. Pisicile, în special cele hoinare, constituie o problemă majoră pentru natură, în special pentru păsările ce stau la sol. Un studiu făcut în SUA estimează că, într-un singur an, pisicile din SUA omoară zeci de milioane de păsări. S-ar putea organiza o campanie, pe viitor, pentru ca proprietarii de pisici și câini să fie responsabili, să nu îi lase în natură. Cei ce își doresc pisici sau câini, le sugerez să apeleze la S.O.S. Dogs sau la donatorii de pisici. Așa vom reuși să le scoatem din natură, deoarece nu acolo este locul lor. Ele trebuie să fie lângă om, nu în natură, unde distrug cuiburile păsărilor și ucid păsările, fiind vânători eficienți.

Despre Peța, la cât e de mic, de îngust, este incredibil cât de multe păsări apar pe acest pârâiaș. Bineînțeles, există un răspuns: apa caldă. Iarna, când e puțină hrană pentru păsări, în acest habitat călduț există hrană din belșug, spre diferență de alte zone. Aceste păsări sunt oportuniste, își găsesc cu siguranță un adăpost aici și se îndură de prezența omului.

Închei partea științifică, mulțumesc pentru invitație și vă doresc succes.

NAGY ATTILA, preşedinte Filiala Oradea a Grupului Milvus

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: