Impresii Pro Peța 2.0

A fost „Pro Peța 2.0”…

Aș fi vrut să fie un eveniment perfect, aș fi vrut să administrez cât se poate de bine bunurile pe care mi le-au pus la dispoziție oamenii frumoși, inimoși, inteligenți, oamenii adevărați care mi-au tezaurizat … cutia. Eu trebuia doar să o învelesc frumos și apoi să scot cu dibăcie, tact, măiestrie – dacă s-ar fi putut – comorile și să le arăt spectatorilor. Trebuia doar să pun în valoare ceea ce alți oameni au adus ca ofrandă a minții și sufletului lor – naturii, în speță – pârâului nostru drag, Peța.

Nu am reușit și îmi asum.

Cer iertare acelora pe care i-au stânjenit micile sau marile dizarmonii. Au fost amănunte care, ca de obicei, ne vin de hac, ne pun piedică și anulează anverguri. Sigur, aceste amănunte nu au venit din senin, poartă tot amprenta noastră, a mea, în acest caz și din nou îmi asum derizoriul creat de o organizare defectuoasă.

M-aș simți mult mai bine dacă aș ști că au fost mai mulți ochi care au privit printr-o lentilă a bunăvoinței intențiile, acțiunea în sine, scopul evenimentului, acela de a lupta împotriva lăcomiei cu efect devastator a unora (a acelora care au distrus, astfel, rezervația), a indiferenței celor mai multi dintre noi, pentru care Peța reprezintă doar o „apă a sâmbetei”, de deversare a deșeurilor, ignoranți și nepăsători fiind cu privire la lumea mirifică și unică a „lacului cu nuferi” de la originea Peței, ce adăpostea viața tăcută, incapabilă de apărare a vietăților endemice: melcul termal (care nu va mai fi niciodată, este în extincție), roșioara lui Racoviță și nufărul termal.

M-aș simţi mai puțin tristă dacă aceia care ați fost în sală v-ați bucurat de cuvintele revelatoare, ziditoare de caractere, luminătoare, ale acelora care ne-au făcut onoarea să ne vorbească despre Peța noastră, in ipostaze diferite, în funcție de crezul lor, de amprenta lor personală.

Domnul Florin Budea, jurnalist, ne-a îndemnat să fim luptători ecologiști, ne-a întărit în lupta noastră prin încrederea cu care a investit elevii Liceului Ghibu, luptători pentru acestă cauză. Și nu știu alții cum au perceput mesajul Dumnealui, eu am simțit flacără vie în cuvintele lui și îi mulțumesc pentru girul cu care ne-a investit, pentru că știm că Dumnealui este un apărător al idealurilor curate.

Domnul Adrian Gagiu, muzeograf la Muzeul Țării Crișurilor, ne-a spus, cum îi e statura, cele în drept a fi spuse apăsat: unde sunt autoritățile ce au răspundere directă în problema secării izvorului sublacustru de la Băile 1 Mai, din cauza – în principal – exploatării iraționale a zăcământului geotermal? Indignarea Dumnealui este însoțită de scepticism. Dar mai bine să trăim în adevăr și să spunem lucrurilor pe nume, altfel suntem niște marionete cu roluri episodice în propria noastră viață… Mulțumim pentru modelul de verticalitate și adevăr!

Domnul Andrei Togor ne-a vorbit despre problemele rezervației, dumnealui fiind custodele acesteia. El spune că depune eforturi care îi sunt în sarcină pentru ca rezervația să își revină, că mai sunt speranțe de resuscitare, dat fiind că nuferi mai trăiesc pe cursul Peței. Dumnealui a confirmat că lăcomia exploatării intensive a zăcământului geotermal a distrus rezervația.

Totodată, i-am lansat public domnului Togor rugămintea de a ne face legătura cu organizația WWF, pentru a deveni parteneri direcți cu aceasta. Apelul rămâne transmis și așteaptă un răspuns; liceul nostru a dovedit că este un partener serios, credem noi, cu Asociația Aqua Crisius.

Domnul Nicolaie Ardelean ne-a aruncat, în stilul caracteristic, o metaforă: cât timp biotopul era viu și se simțea bine, rezervația nu era îngrădită, iar acum, că a murit, este ocrotit, asemenea unor moaște, însă este în zadar, acestea nu sunt acolo. Morala cu iz trist: Iubiți viața cât este vie!

Doamna Ramona Novicov, critic de artă, ne-a înseninat și vindecat de toate angoasele și dizarmoniile- prin bunătatea și căldura cuvintelor Dumneaei. Ca de obicei. Căci ne onorează cu frumusețea sufletului ei, periodic, apreciind desenele elevilor, care se realizează în școală, în cadrul unor concursuri lunare cu câștigători premiați, grație dăruirii profesoarelor de educație plastică (Simona Derecichei și Violeta Jăhăleanu) din liceul nostru.

Doamne, și ce ne-a binecuvântat doamna Novicov cu nestematele ființei Dumneai, explicându-le cu atâta căldură copiiilor care sunt elementele ce fac remarcate anumite desene, surprinzând nuanțe artistice ale fotografiilor prezente în concurs, dar și ale fotografiilor expuse de elevul nostru artist Dan Mihai Chiș, care ne-a făcut onoarea să expună în cadrul acestui eveniment. El a reușit să redea agonia rezervației, în tonuri alb-negru, impresionându-ne prin redarea metaforică, pe hârtie, a sufletului unui loc, a Peței, cu diferitele ei stări de spirit.

dan-chis

Lucrare din seria „Melanopsis”, inspirată de Iniţiativa Pro Peţa © DAN CHIŞ

Deși aplecarea asupra creațiilor elevilor a doamnei Novicov a fost înduioșător de caldă, regalul cuvântului Dumneai a venit spre final, când ne-a spus că prin Peța, cu apa ei caldă, sufletul orașului Oradea este unul cald (Vai, să nu-l lăsăm să moară!) și ne-a îndemnat să luptăm în continuare, să dăm importanță oricărui gest, cât de mic, de prețuire a naturii, a mediului, începând de la a nu polua, până la a economisi picătura de apă și a lupta în echipă, așa cum facem noi acum, dragi elevi, pentru ca lăcomia și indiferența și meschinăria traiului nostru cotidian să nu desființeze lumile acestea vechi, tăcute și păstrătoare de viață pe care le-am primit moștenire pe acest pământ.

Doamna Oana Stănășel, profesor la Facultatea de Științe a Universității din Oradea, ne-a prezentat succint cercetările Dumneaei în domeniul analizei apei geotermale și și-a exprimat speranța întemeiată pe cercetare că zăcămintele sunt consistente și ecosistemul care depinde de această apă s-ar putea reface.

Au fost premiați:

Creație plastică:

Premiul I – Bianca Mal, clasa a VIII-a A

Premiul al II-lea – Anamaria Pantea, clasa a X-a D

Premiul al III-lea – Raul Bejinaru, clasa a X-a A

Mențiune – Carina Muț, clasa a IX-a B

Fotografie:

Premiul I – Raluca Husaru, clasa a VIII-a A

Premiul al II-lea – Stelian Furtos, clasa a X-a C

Premiul al III -lea – Alex Iova, Viviana Rad și Vivien Feher, clasa a VIII-a B

 

Discurs:

Premiul I – Narcisa Dărăban, clasa a XI- a D

Premiul al II-lea – Ionuț Tripon, clasa a X-a C

Premiul al III-lea – Andrei Oros, clasa a X-a D

Rămâne întrebarea adresată adulților din sală la începutul evenimentului.

„«Numai când ultimul copac va fi doborât, când ultimul pește va fi prins și ultimul râu va fi otrăvit, doar atunci îți vei da seama că banii nu se pot mânca.» (Profeție a indienilor Cree)
Întregi ecosisteme din România sunt lichidate de lăcomie. Cum lichidezi lăcomia?”

Și invitația adresată de domnul prof. Alexandru Sanislav: „Să concretizăm această suită de evenimente dedicate deplângerii și încercării de salvare a ceea ce a mai rămas din rezervație deschizând o scrisoare publică autorităților cu răspundere în politicile de mediu locale.”

Sper ca elevii noștri „eco-warriors” să atingă o masă critică de conștiințe pro-active care să adune afluenții altor conștiințe nobile și luptătoare, astfel încât să ne pese și să acționăm spre binele naturii, în virtutea umanității din noi, iar dacă ar fi întrebați: „De ce vă puneți la butonieră o floare ofilită, de ce vă împiedicați de o pietricică, de ce vă pasă atâta de o floare, un melc, un pește din nu știu ce eră, dintr-o baltă?”, să strige spre cer: „Pentru că ce e în mic, e și în mare, pentru că tot o spirală a vieții ne face vii, pentru că un dezastru poate fi efectul unui șir de mici nepăsări, pentru că așa ne-am distrus țara, nu cu târnăcopul, ci cu mica meschinărie, mica lăcomie, mica indiferență a acelora care își zidesc luxoasele temnițe pământești pe ruinele naturii pe care o despoaie, nerealizând că ei sunt cei efemeri și că urmașii lor nu vor putea fi fericiți doar cu bunurile lor materiale, că vor da oricât, dar în zadar, ca să bea apă curată, să audă tril viu de păsări, să vadă munți cu păduri și toate frumusețile pe care ni le-a pus Dumnezeu pe Pământ, ca să trăim împreună în bună pace.”

Pentru că școala mea are pe frontispiciu un nufăr!

Prof. MIRELA ARDELEAN

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: