„Dead Poets Society” sau „Cercul Poeţilor Dispăruţi” este un film mai puţin cunoscut în rândul tinerei generaţii de după anii `90. Acest film are în vedere viaţa unor tineri dintr-o şcoală de elită din Statele Unite undeva la sfarşitul anilor `50, această şcoală fiind condusă de Dr. Nolan şi cei patru stâlpi de susţinere – Tradiţie, Onoare, Disciplină şi Excelenţă.
John Keating ajunge să predea limba engleză în locul predecesorului său, proaspat pensionat. Profesorul Keating absolvent al respectivei şcoli preuniversitare are un mod deosebit de abordare a orelor faţă de ceilalţi profesori şi mai presus de asta, un mod de gândire aparte, uşor înclinat spre perspectiva unui romantic, al unui om condus de sentimente şi inspiraţie. Încă de la primele lor întâlniri, Keating reuşeşte să atragă atenţia elevilor asupra lui, arătându-le un mod diferit de abordare şi interacţionare, el reuşeşte să distrugă relaţia profesor-elev înlocuind-o cu o relaţie de prietenie.
Carpe Diem!
Elevii ramân placut surprinşi de noul mod de predare, absorbiţi de jocurile de cuvinte ale lui Keating încep să-i aprecize modul de gândire, astfel curiozitatea faţă de trecutul profesorului creşte iar tânărul Neil Perry va descoperi o informaţie ce îi va schimba viaţa. Neil caută în arhivele şcolii informaţii despre elevul John Keating, descoperind printre altele şi de existenţa unui grup intitulat de acesta „Cercul Poeţilor Dispăruţi”. Lui Neil acest grup şi această denumire îi trezeşte curiozitatea reuşind să-şi convingă prietenii să reînfiinţeze respectivul grup şi să experimenteze trăirile domnului Keating.
Keating etalează în faţa elevilor săi principiul “Carpe Diem!”, principiu ce va ajuta la clădirea viitorului barbat Knox Overstreet. Knox se îndrăgosteşte de o fată, iubita unui delincvent pe nume Chet. Knox, îndrăgostit pană peste cap de Chris, acţionează exact după principiul Carpe Diem, reuşind să acapareze atenţia fetei şi mai târziu să o cucerească, bineînţeles nu înainte ca Knox să-i dovedească dragostea, reuşind să se pună într-o situaţie jenantă. Knox, reuşeşte să devină un bun luptător pentru propriile concepţii datorită convingerii lui şi a principiului Carpe Diem.
Salvat prin moarte
Profesorul Keating îi îndrumă pe elevi să scape de conformismul în care trăiau, spunându-le să-şi găsească propriu ritm şi stil de mers, mai apoi să-şi creeze propriu drum pe care să-l urmeze. Elevii erau controlaţi în permanenţă de părinţii lor, părinţi ce gândeau în locul lor şi scriau viitorul acestora precum o carte, fără să ţină cont de părerea copiilor, impunându-se în faţa lor cu duritate, distrugându-le şansa la liberă exprimare şi la urmarea propriului ideal. În această situaţie se află şi tânărul Neil Perry, crescut după dorinţa părinţilor săi, părinţi ce i-au pus viaţa la cale şi pentru următorii ani, ani la care el nici nu se gândise încă. Neil însă are încă din naştere o înclinaţie pentru teatru şi actorie, astfel, încurajat de cuvintele domnului Keating, îşi urmează visul, se înscrie la o piesă de teatru, reuşeşte sa primească rolul principal însă tatăl său îi descoperă intenţiile şi îi cere să renunţe la actorie imediat. Neil trece peste cuvântul tatălui său, îşi joacă rolul însă de această dată acolo unde-şi dorea, la fel cum a facut-o şi până atunci în filmul vieţii sale regizat de părinţii acestuia. La sfârşitul piesei este foarte apreciat de colegii săi şi de întreaga audienţă, însă este scos din sală de tatăl lui, profund dezamăgit de faptul că i-a fost incălcat cuvântul. Neil este dus acasă, i se tine o morală în faţa căreia se pierde, nu îndrăzneşte să riposteze, astfel află că va fi mutat la şcoala militară iar mai apoi urma să se înscrie la facultatea de medicină. Din păcate planul părinţilor săi este zdrobit de o tragedie, fiul lor bun şi ascultător, ajuns în pragul disperării şi al incertitudinii, se sinucide, punând capăt filmului regizat de părinţii săi, peste care se aşterne o cortină neagră, îndoliată de pierderea tânărului artist neînţeles de propriii creatori.
„Captain, my Captain!”
Părinţii lui Neil, nefiind în stare să se privească în oglindă pentru a descoperi vinovaţii, sunt nevoiţi să ceară o anchetă amănunţită a morţii sale pentru învinuirea domnului Keating. Cameron, unul dintre colegii şi prietenii lui Neil şi fost membru în Cercul Poeţilor Dispăruţi trădează grupul, minte, învinuindu-l pe profesorul Keating de crearea acelui grup, trăgând odată cu această acuză şi vina morţii lui Neil. Toţi ceilalţi membri şi prieteni de-ai lui Neil cedează presiunilor făcute de părinţi şi de conducerea şcolii, cu toţii semnează documentul prin care profesorul John Keating este învinuit pentru instigarea elevilor şi manipularea acestora, fiind dat afară din şcoală.
Todd Anderson, unul dintre cei mai buni elevi, fost membru în Cercul Poeţilor Dispăruţi şi fost coleg de cameră cu Neil Perry, reuşeşte să omoare la final în sine însuşi şi în ceilalţi membri conformismul, conformism ce a dus la moartea lui Neil, conformism ce poate aduce moartea multor idei, principii şi multor chei ale viitorului nostru, al omenirii. Todd împreună cu ceilalţi îi dovedesc domnului Keating că sămânţa semănată de acesta va înflori şi dăinui prin ei asupra viitoarelor generaţii, asta îmi transmite mie scena de la sfârşitul filmului.
REGIA: Peter Weir, SCENARIUL: Tom Schulman, DISTRIBUŢIE: Robin Williams – John Keating, Ethan Hawke – Todd Anderson, Robert Sean Leonard – Neil Perry, John Charles – Knox Overstreet, Alexandra Powers – Chris Noel, Gale Hansen – Charlie Dalton, Allelon Ruggiero – Steven Meeks
CĂTĂLIN DULUŞ
CĂTĂLIN DULUŞ
LOGO paper 