Din cauza unor probleme medicale, desi aveam 7 ani, nu mergeam la scoala. Am mai continuat un an de gradinita, unde am cunoscut-o pe educatoarea mea, care m-a primit la ea in grupa cu multa dragoste si caldura.
Era o femeie frumoasa, avea parul scurt, ondulat, ochii mari si expresivi, care te invaluiau intr-o privire calda, gingasa, duioasa. Avea un suflet de aur. Intotdeauna a stiut cum sa se apropie de mine. Chiar din primele zile am inceput sa o iubesc ca pe o a doua mamă. Parca si acum ii simt parfumul si glasul acela duios, pe care n-am sa-l pot uita niciodata. Cu cata rabdare m-a invatat sa pretuiesc viata, sa-mi fac datoria, sa fiu eu asa cum sunt…
Acel an pretrecut impreuna mi-a ramas viu pentru totdeauna. Nu e usor sa te desparti de o fiinta draga, care m-a luat in brate si m-a mangaiat atunci cand aveam nevoie.
Cate amintiri frumoase pastrez in suflet din acel an… Uneori, cand rasfoiesc albumul meu de fotografii, privirea mi se opreste asupra unei poze. Pentru un necunoscut, aceasta poza ar parea banala – o femeie cu o fetita in brate, dar pentru mine are o semnificatie deosebita; imi aminteste de cea care a fost a doua mama si careia inima mea i-a rezervat un loc de unde niciodata nu va disparea, educatoarea mea.
ROXANA VLAD
LOGO paper 