Tras pe sfoară

Bogdan Pocola

BOGDAN POCOLA

Te simți tras pe sfoară, înșelat de un tip care nu își dă seama că te păcălește. Un sentiment paradoxal, într-o anumită măsură. Vezi zidurile unei construcții care se vrea schelă sau rampă de lansare (dacă vă imaginați turnurile alea metalice de la navetele americane, pensionate, de altfel). Este momentul când conștientizezi limitele unui sistem care poartă o povară grea: vreo 150 de ani. Vă doresc să ajungeți în momentul asta cât mai repede posibil. Eu am pățit-o treptat, pe parcursul anilor de liceu.

Vreau să cred că e ceva ce m-a învățat școala, dar nu e cazul. Vorbesc despre momentul în care nu-ți mai pasă de sistem, pentru că i-ai descoperit limitele. Nu sunt sisteme precum cele întâlnite în fizică sau matematică, acelea au farmecul lor, sunt ecuații ale naturii, elegante, precise – învățământul, în schimb, e un mutant care nu există decât pe hârtie.

Am trăit o bună bucată de vreme sub iluzia că ceea ce fac e bine. Ajunsesem la concluzia că mă plafonez, era totul prea ușor, predictibil. Am descoperit rețeta capitalismului – rezultat maxim cu efort minim; era perfect. Probabil cea mai mare dezamăgire a școlii: totul era degeaba.

Ce a rămas? Sistemul s-a dezvelit, școala era prea puțin interesată în a te învăța, ce a mai rămas?

M-am atașat de oameni – de profesori, de colegi; mi-am făcut prieteni, vroiam cât mai multe excursii, ieșiri, întâlniri și cât mai puține ore de curs, examene și subiecte de Bac. Primele ore erau oricum prea dimineață, iar la ultimele deja dormeam în picioare (aveam un regim de somn în două ture, patru ore noaptea, patru ore ziua); ce rost avea, în fond? Mi-am făcut o pasiune pentru muzică, ce încă o port cu mine și o voi purta în continuare, oriunde mă va duce.

Pe mai departe am rămas cu abilitatea de a citi oameni și situații și cu o nevoie acută să citesc și să fiu autodidact. Mai departe nu-și bate nimeni capul să te învețe cultură și pierzi când cunoști oameni interesanți cu care n-ai cum să schimbi o vorbă.

Școala suferă de schizofrenie pentru că lumea din jurul ei suferă de această boală. Leacul e detașarea, introspecția și înțelepciunea. Cultivă-le și o să ai întotdeauna pe cineva lângă tine care să-ți facă cinste cu o cafea.

BOGDAN POCOLA

 

Bogdan Pocola a absolvit secţia Matematică – Informatică a Liceului Teoretic Onisifor Ghibu în anul 2009, clasa prof. Sándor Lila. De-a lungul anilor de liceu, a fost finalist în mai multe rânduri la etapele judeţene ale olimpiadelor şcolare, la diverse discipline. Absolvent eminent al Facultăţii de Studii Europene, este în prezent masterand al aceleiaşi facultăţi.

2 comments

  1. costa ioana

    Minunat spus, impartasesc si eu aceleasi idei. Din pacate aceasta e realitate care mai devreme sau mai tarziu fiecare o constientizeaza intr-o oarecare masura.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: