În România ultimilor ani, tot mai mulți copii fac mai puțină mișcare decât generațiile trecute, iar timpul petrecut în fața ecranelor a devenit o normă. Deși sportul este una dintre cele mai eficiente modalități de a dezvolta un stil de viață sănătos, de a crește stima de sine și de a crea un echilibru între școală și viața personală, realitatea arată că mulți elevi evită activitățile fizice. Motivele sunt variate și adesea legate atât de sistemul educațional, cât și de mediul social în care aceștia trăiesc.
Unul dintre cele mai întâlnite motive este programul încărcat. Mulți elevi se confruntă cu teme numeroase, pregătiri suplimentare sau activități școlare care le consumă mare parte din timp. Când ajung acasă, fie sunt prea obosiți pentru sport, fie îl văd ca pe o activitate secundară, mai puțin importantă comparativ cu performanțele academice. La acestea se adaugă presiunea părinților, care uneori valorizează doar materiile „serioase”, ignorând rolul mișcării în dezvoltarea fizică și mentală a copiilor.
Un alt motiv major este lipsa infrastructurii sportive. În multe școli, sălile de sport sunt insuficiente sau într-o stare precară. Unele localități nu au terenuri moderne, cluburi sportive accesibile sau antrenori pregătiți. În lipsa unui mediu plăcut și sigur, copiii nu se simt atrași să participe la activități fizice, iar orele de educație fizică devin percepute ca o obligație, nu ca o bucurie.
La acestea se adaugă și influența tehnologiei. Tabletele, telefoanele și jocurile video au devenit principala sursă de distracție pentru mulți copii. Activitățile digitale le oferă recompense rapide și atrag atenția mult mai ușor decât sportul, care necesită efort, disciplină și timp pentru a observa rezultate. Astfel, mișcarea este adesea lăsată în plan secundar.
Totuși, există soluții pentru a readuce sportul în viața copiilor și pentru a-l transforma într-o activitate atractivă.
În primul rând, este necesar ca școlile să ofere un mediu prietenos și modern pentru sport. Terenuri refăcute, echipamente noi și ore de educație fizică mai variate pot face o mare diferență. Elevii ar putea încerca sporturi diferite, precum baschet, dans, atletism, înot sau arte marțiale, descoperind astfel domenii care li se potrivesc.
În al doilea rând, familia joacă un rol esențial. Părinții pot încuraja activități comune precum mersul cu bicicleta, plimbările sau jocurile în aer liber. Atunci când copilul vede că sportul este o parte naturală din rutina familiei, îl va percepe automat ca pe ceva pozitiv și necesar.
Nu în ultimul rând, motivarea copiilor poate fi susținută prin recompense pozitive și prin crearea unui mediu competitiv sănătos. Participarea la competiții școlare, evenimente sportive sau proiecte de echipă îi ajută pe elevi să se simtă valorizați și parte dintr-o comunitate.
Personal (Ionuț – n.r.), timp de opt luni am practicat boxul, o perioadă care m-a schimbat mult și mi-a arătat adevărata frumusețe a acestui sport. Am avut norocul să învăț de la doi maeștri pe care îi respect enorm: Alexandru Jur și Ioan Forian, oameni de la care am învățat cel mai mult despre tehnică, disciplină și curaj. Deși am progresat și m-am apropiat tot mai mult de lumea boxului, la un moment dat am simțit că motivația mea începe să scadă. Nu mă mai simțeam sprijinit și simțeam că nu mai pot continua în același ritm, așa că am decis să mă opresc. Chiar și așa, cele opt luni petrecute în sală au rămas o amintire frumoasă, plină de lecții valoroase, care m-au ajutat să înțeleg cât de special și complex este acest sport.
În ce mă privește (Paul – n.r.), fotbalul a făcut parte din viața mea încă de la vârsta de 9 ani, până în prezent, la 16 ani. Toți acești ani au fost printre cei mai frumoși pe care i-am trăit, plini de emoții, meciuri, prietenii și momente care m-au format ca persoană. De-a lungul timpului am avut mai mulți antrenori, dar cel care m-a motivat cel mai mult și m-a făcut cu adevărat să iubesc acest sport a fost Roly Crișan, un mentor care a știut cum să mă împingă înainte și cum să-mi arate valoarea muncii și a disciplinei. Din păcate, a trebuit să mă opresc din fotbal din cauza programului tot mai încărcat și a accidentărilor repetate care mi-au îngreunat continuarea. Chiar și așa, anii petrecuți pe teren au rămas o parte esențială din viața mea și mă vor însoți mereu, ca una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea.
În final, sportul nu este doar o activitate fizică, ci și o lecție importantă despre disciplină, perseverență și încredere. Pentru a avea o generație sănătoasă, activă și echilibrată, România trebuie să investească în educație, în infrastructură și în promovarea stilului de viață sănătos, astfel încât copiii să redescopere bucuria mișcării.
IONUȚ COVACI, PAUL FATURA
LOGO paper 