Pe social media nu mai suntem doar oameni, ci vitrine. Zâmbim mereu, arătăm bine, avem vieți interesante și probleme „acceptabile”. Imperfecțiunile rămân în afara cadrului. A apărut astfel o nouă pasiune: aceea de a părea perfect.
Perfecțiunea online nu este întâmplătoare. Este construită atent, cu filtre, unghiuri bune, texte gândite și momente selectate. Nimeni nu postează eșecul imediat, lacrimile sau zilele în care nu are energie. În schimb, vedem vacanțe, rezultate, zâmbete și succes. Nu pentru că viața este mereu așa, ci pentru că așa „se cere”.
Problema apare când această versiune editată începe să fie confundată cu realitatea. Comparându-ne cu ce vedem online, ajungem să credem că ceilalți trăiesc mai bine, sunt mai fericiți și mai apreciați. În spatele unui ecran, însă, perfecțiunea este adesea oboseală, anxietate și frica de a nu fi suficient.
Like-urile au devenit o formă de validare. O postare reușită înseamnă apreciere, iar una ignorată poate fi percepută ca un eșec personal. Astfel, imaginea contează mai mult decât starea reală. Ajungem să trăim momentele nu pentru noi, ci pentru cum vor arăta ele într-o poză.
Paradoxul este că social media a fost creată pentru conectare, dar uneori produce izolare. Ne ascundem imperfecțiunile tocmai de teama de a nu fi judecați, deși toți trecem prin aceleași nesiguranțe. Perfecțiunea devine o mască purtată zilnic.
Poate că adevărata curaj nu este să pari perfect, ci să fii autentic. Să accepți că viața reală nu are filtre și că imperfecțiunea este, de fapt, ceea ce ne face umani.
DARIA ȘANDRA
LOGO paper 