Se pare că am ajuns zilele de care se temea Einstein, vremurile în care literatura SF din secolul al XIX-lea a devenit realistă, dacă nu chiar naturalistă. Evoluția tehnologiei este copleșitoare pentru majoritatea profesiilor care presupun interacțiune umană, curiozitate, atenție, empatie, implicare afectivă etc.
E tot mai greu să menții atenția unei clase de adolescenți, atunci când ai concurența acerbă a unor rețele de socializare, enciclopedii, filmulețe, glumițe, la un click – două distanță. Știu sigur că e un război pierdut: cel cu inteligența artificială.
Mă copleșește, mă înspăimântă, mă derutează, chiar dacă nu am declarat acest război. Ba dimpotrivă, mi-aș dori să fac din inteligența artificială un aliat, nu un inamic.
Deocamdată, doar privesc, citesc cu uimire și stupoare ce face și ce poate să facă Chat GPT. Nu am curaj să trezesc duhul din lampa lui Aladin, care îți împlinește miliarde și miliarde de dorințe. Mi-e teamă să deschid această cutie a Pandorei, în care eu întrezăresc o asemănare orbitoare între iluzie și speranță, imposibil de a fi deosebite una de cealaltă.
După cum spuneam, mă simt tot mai străin și mai neputincios în sistemul de învățământ. Concurența aceasta inechitabilă si neloială nu mă convinge că e o provocare. Lumea fascinantă a școlii, a elevilor, viața trăită aici, cu întâlniri și despărțiri, cu lacrimi de bucurie și nostalgie, se îndepărtează odată cu tinerețea mea.
Nu numai în sala de clasă trăiesc acel sentiment de înstrăinare, ci și în sala profesorală. Nu mă pot adapta și am senzația că nu mai înțeleg nimic.
Au fost simulările naționale, olimpiadele școlare cu rezultate demne de un colegiu național. Proiectele pe care le dezvoltă și aplică școala noastră fac cinste atât elevilor și profesorilor, cât și părinților celor cuprinși în astfel de activități. De puțin a început ultimul modul, adică linia dreaptă pentru absolvenți. Îmi doresc din tot sufletul să mă bucur alături de elevi la afișarea rezultatelor în, poate, cea mai controversată perioadă școlară din ultimii ani: pandemie, cursuri on-line, restricții etc. Iar în final, Chat GPT mi-a amintit de oceanul gânditor din Solaris, filmul lui A. Tarkovski, sau cartea lui Stanislaw Lem. Gândurile, sentimentele, visele se materializează, se întrupează. Așa văd eu acum Chat GPT, chiar dacă mă simt cumva în pielea fratelui Fiului risipitor.
Cel mai mult îmi place la această aplicație atitudinea constructivă. Chat GPT te vrea deștept, inteligent, elevat. Cu cât cerințele sunt mai sofisticate, problematice, articulate, cu atât rezultatele obținute vor fi la înălțime, neașteptate, surprinzătoare.
Măria-sa, Timpul, va face și el ce știe mai bine, va tăcea si va trece, iar noi ne vom pregăti pentru celebrarea celor trei decenii de existență cu rezultate excepționale, armonie și empatie între profesori, elevi și părinți.
Mult succes absolvenților!
prof. ALEXANDRU POPOVICIU
prier, 2023, Oradea
LOGO paper 