„Ține-ți prietenii aproape, dar dușmanii mai aproape” – Michael Corleone. Trădarea este arma celui fără de putere, care tinde spre supremație și spre perfecțiune, detronându-i pe cei din jurul său, doar pentru a-și îndeplini obiectivele. Acesta reprezintă un comportament distructiv și poate avea consecințe profunde și durabile în toate contextele vieții.
Navigând prin suburbiile întunecate ale afacerii mafiote, Michael Corleone se îndreaptă spre o distrugere a propriului suflet, inocența fiind doar o simplă amintire a unei ființe marcate de ororoare și trădare. Astfel, The Godfather II se remarcă la nivel mondial ca fiind o capodoperă a cinematografiei, urmărind dezumanizarea unei ființe, captivă în lupta dintre eros și cupiditate, trădare, moartea inocenței și a decenței, răzbunarea și ascensiunea în universul mafiot.
Filmul transpune alternanța între cele două planuri, al trecutului și al prezentului, prin ecranizarea începuturilor lui Vito Corleone, un amărât imigrant, izgonit încă de la o vârstă fragedă din Sicilia. Din dorința de preamărire și din datoria de a asigura un trai decent familiei sale, reușește să-și croiască un impresionant drum în scara ierarhică a societății, punând bazele unei organizații impresionate, devenind un personaj neînfricat și de temut. Mai apoi privim modul în care Michael Corleone se scufundă în problemele familiale și mafiote, căutând un echilibru și un sens al vieții . Michael se afirmă ca Don în vremuri tulburi, imperiul se clatină, influențele negative se ivesc la orice colț, dorind să-l înlăture de la putere, atât organizațiile mafiote, cât și guvernul.
Filmul jonglează cu cele două fire narative, povestea întinzându-se pe o perioadă mai lungă, surprinzând toate presiunile la care familia este supusă, conturând în cele din urmă un tablou tragic.
Viață sau moarte
Deși filmul urmărește același scop, de a surprinde parcursul familiei Corleone prin sfera mafiotă, The Godfather II se diferențiază de prima parte încă din primele momente. Dacă The Godfather începe cu un eveniment fericit, o nuntă, simbolizând o nouă și promițătoare viață, partea a doua a trilogiei este total opusă. Aceasta începe subit, pregătind publicul pentru momentele premonitorii ce aveau să se întâmple, surprinzând înmormântare tatălui lui Vito, un eveniment tragic, care ne introduce în suburbiile întunecate ale amintirilor Nașului. Astfel, The Godfather II este mult mai sumbru, surprinzând o perioadă complicată din viața familiei Corleone, puterea imperiului este pusă la îndoială, membrii familiei își pierd din încredere, trădarea este o opțiune pentru a te ridica, diplomația și o mână spală pe alta, pun bazele unui joc al supraviețuirii, în care oricine poate ieși învingător.
Guvernatorul Michael
Succesorul la tron, Michael se diferențiază de tatăl său, Don Vito, prin modul de conducere al dinastiei, creând un contrast puternic între cei doi. Dacă Nașul se bucura din orice lucru mărunt, petrecându-și timpul cu familia sa, jucându-se cu nepoții în grădină și legând o relație strânsă cu familia sa, în care rolurile sunt bine definite, în schimb Michael se dovedește a fi un tiran, fără scrupule, însetat de dorința de a-și extinde imperiul și de a se înălța în treptele societății. Acesta își îndepărtează familia și pe cei aproape, urmând ca mai apoi să ducă un război intern. Totodată, din incompatibilitate de a menține un echilibru între familie și afacere, ajunge să fie trădat de cei de la care nu se aștepta.
Război diplomatic
În The Godfather II primează un război birocratic, fără prea multă vărsare de sânge, în comparație cu prima parte, acțiunea desfășurându-se predominat in birouri și nu pe stradă. Astfel, sunt evidențiate o serie de conflicte diplomatice între personajul Michael Corleone și alte figuri importante din lumea mafiotă.
Bătălia de influență pentru putere se dă între Don Michael și Hyman Roth, un membru influent al mafiei evreiești. Roth încearcă să îl convingă pe Michael să se implice într-o afacere cu un lider al revoluției cubaneze, Fidel Castro. Don Corleone se arată reținut în ceea ce privește viitorul afacerii, remarcând șiretenia din chipul lui Roth. Acesta află mai târziu de planul de asasinare, iar după aceasta, cei doi se scufundă într-un război extern.
Viața timpurie a lui Vito, interpretată de Robert De Niro
Robert de Niro impresionează în continuare prin calitățile sale actoricești, strălucind în rolul Nașului, surprinzând ascensiunea acestuia, încă de la începuturile timpurii, până la punerea bazelor unui impresionat imperiu. De Niro a aplicat pentru rolul lui Sonny din prima parte a trilogiei; producătorii nu l-au văzut potrivit pentru rol, însă au fost atât de impresionați de șarmul și carisma tânărului De Niro, încât l-au luat în considerare pentru rolul lui Vito Corleone. La primul său film gigant, Robert De Niro îl înlocuiește perfect pe Marlon Brando și își adjudecă primul premiu Oscar în 1975.
Scenografia și cinematografia filmului The Godfather II sunt remarcabile, jucând un rol important în crearea atmosferei și în redarea detaliilor epocii în care se desfășoară acțiunea. Filmul este recunoscut pentru folosirea unor culori reci, precum albastru și gri, care au fost alese cu grijă pentru a reflecta starea emoțională a personajelor și a situațiilor în care se află.
Scenografia filmului a fost realizată de Dean Tavoularis, care a colaborat anterior cu Coppola la realizarea scenografiilor pentru The Godfather. Tavoularis a recreat cu mare atenție New York-ul anilor ’50 și ’60, cu străzi aglomerate, clădiri vechi și mașini clasice și de asemenea, decoruri impresionante pentru scenele petrecute în Havana și în Sicilia.
Cinematografia filmului a fost realizată de Gordon Willis, cunoscut sub numele de „prințul întunericului” datorită abilității sale de a crea efecte vizuale remarcabile cu o iluminare minimă. Willis a folosit tehnici de iluminare care i-au permis să creeze o atmosferă întunecată și tensionată, fără a compromite claritatea imaginilor. Acesta a creat, de asemenea, un contrast vizual între scenele petrecute în prezent și cele din trecut, diferite tonuri și filtre pentru a separa cele două linii narative.
În ansamblu, scenografia și cinematografia sunt o contribuție importantă la succesul filmului și la continuarea legendară a seriei The Godfather, împletindu-se cu melodii care sunt adesea specifice cu tematica filmului, tocmai pentru a spori impactul emoțional al filmului.
Fun facts
- Piesa Senza Mamma din The Godfather II a fost scrisă de bunicul lui Coppola.
- Francis Coppola a dorit ca Marlon Brando să-și reia rolul de Vito Corleone din tinerețe, dar acesta a refuzat, urmând ca mai apoi Robert De Niro să strălucească în acest rol.
- Coppola nu era entuziasmat să se scufunde înapoi în universul Corleone, asa că i-a propus lui Martin Scorsese să regizeze filmul, dar studioul nu a fost interesat.
- The Godfather II a fost ultimul film Technicolor.
- Michael Corleone îi oferă „sărutul morții” fratelui său Fredo, după ce află de trădare.
- Robert De Niro a aplicat pentru rolul lui Sonny, dar din fericire a fost refuzat, pentru ca mai apoi să facă o prestație colosală în rolul lui Vito Corleone.
- Coppola i-a oferit actorului legendar James Cagney un rol în film, dar acesta a refuzat.
- Robert De Niro vorbește doar opt cuvinte în engleză în The Godfather II.
The Godfather: Part II rămâne o producție colosală, care reușește să construiască o lume autentică Și fascinantă a crimei organizate, vizând totodată obținerea și căderea în derizoriu a puterii dobândite.
Antonio Simon
LOGO paper 