Acesta este textul discursului pe care l-a susținut Andrea Beatrix Podaru cu ocazia evenimentului Pasiune și perseverență în educația secolului XXI, organizat de Casa Corpului Didactic Bihor în data de 3 octombrie, la Hotel Double Tree by Hilton Oradea, în avanpremiera Zilei Internaționale a Educației (5 octombrie).
Am stat și am reflectat temeinic asupra celor 12 ani de școală. M-am întrebat cu ce m-am ales după 12 ani petrecuți prin băncile mai multor școli și am ajuns la concluzia că am rămas cu câteva lucruri esențiale: să scriu, să citesc, să învăț, să gândesc logic, să mă formez, să mă definesc, să îmi dezvolt spiritul estetic și artistic, să iau examene și… cu foarte puține prietenii adevărate.
Totodată, am intrat în contact cu o sumedenie de informații din toate domeniile, informații pe care le-am ordonat cu trecerea timpului, și așa am rămas cu o temelie pe care îmi edific în continuare inteligența și cultura. Pe scurt, cultura generală este cu ce rămânem după 12 ani de școală – locul unde mergem să ne șlefuim mintea, locul unde fiecare talent, întrebare și curiozitate trebuie încurajată, sprijinită și dezvoltată.
Am avut multe de învățat de la profesori dedicați și cu un înalt spirit moral. Ar fi minunat să vorbim despre ei, dar cu această ocazie vreau să vorbesc despre un segment uman care reprezintă majoritatea, care nu intră în statisticile triumfaliste și de care lumea nu pare să țină seama. Este vorba de elevii ieșiți din tipare și de cei care nu țin pasul cu materia și colegii lor.
Nu putem să-i ignorăm pentru că au dificultăți de învățare! Știm că fiecare elev se dezvoltă și evoluează diferit – mental, emoțional și social. La urma urmei, copilul învață într-o echipă în care se supune unei perpetue comparații, din partea celorlalți și din partea profesorului. Eșecul acestora este generat de numeroase și variate motive, care de obicei țin de lipsa de interes față de școală și neimplicarea părinților.
Problema noastră, a tuturor, ar fi să nu pierdem acești elevi, a căror prestație școlară lasă de dorit. Am citit undeva că „Greșeala elevului este instrument în mâna educatorului”. Cred că greșelile constituie o parte naturală a procesului de învățare. Greșelile sunt inevitabile, și în școală, și în viață. E o victorie și pentru un profesor ca pe un elev slab să-l provoace să ia notă de trecere!
„Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuși; trebuie să-i întindă mâna cineva“, spunea Seneca.
Dragi profesori, priviți în sufletele elevilor și încurajați-i! Ei au nevoie de înțelegere, de iubire, de prietenie, deoarece ei iubesc ceea ce înțeleg, ceea ce reușesc și ceea ce știu să facă. Cultivați în sufletul lor ceva frumos și veți culege un comportament pozitiv! Explicați-le ce au greșit, ce anume să facă mai bine pe viitor și de ce e important să evolueze.
Treziți-le interesul pentru cursuri și dorința de a elimina lacunele din cunoștințe! Insuflați-le constant încredere! Faceți-vă elevii să fie încântați! Construiți împreună cu elevii! Străduiți-vă să înțelegeți și să acceptați fiecare elev așa cum este! Dorința de a învăța se formează în proces. Important este să obțină primele reușite, iar acestea să fie remarcate și notate, astfel încât să vadă că profesorul este mulțumit de reușita lor.
Cât despre elevi, sfatul meu pentru voi este să puneți mâna să învățați. Fiți conștienți de valoarea voastră, nu vânați note care nu sunt pe merit, nu dați credit ideii că notele mari sunt oglinda fidelă a meritelor voastre.
Numai împreună, profesori și elevi, putem să schimbăm cursul unei călătorii eșuate.
ANDREA BEATRIX PODARU
LOGO paper 