La vârsta de 5 ani, m-am mutat cu părinții în Danemarca pentru o perioadă de timp. A fost o schimbare majoră pentru mine, nu eram decât un copil, și a durat ceva să mă adaptez, totul acolo fiind foarte diferit de stilul românesc de învățământ, de sănătate, de viață…
În Danemarca, lucrul care mi-a atras cel mai tare atenția a fost faptul că femeile gravide mergeau în mare parte desculțe pe stradă, în condiții meteo nu tocmai favorabile; de altfel, în grupă la grădiniță baile erau la comun, copiii stăteau desculți și în mare parte murdari.
Eu și familia mea locuiam lângă port, iar marea mea iubire din Danemarca a fost o navă inscripționată MARTA, pe care o vizitam zilnic, negreșit, indiferent de zi, oră sau vreme.
M-am acomodat greu și pe toată perioada in care am stat acolo, respectiv doi ani, mi-am făcut puțini prieteni, însă a fost o experiență pe care cu siguranță aș repeta-o oricând, pentru că Danemarca și stilul de viață danez m-au făcut independentă de la o vârstă fragedă – la grădiniță învățam să ne pregătim singuri mâncarea, să mergem singuri la magazin, în parc etc.
Danemarca mea, pe care o țin minte ca ieri, are străzi lungi, înguste, gri și pietruite, dar totuși îmbibate cu miros proaspăt de dulciuri la vrac, plăcinte și friptură, are cerșetori care dansează bine-dispuși și – cel mai important – are orașul Vejle, în care am stat și pe care-l știam cu ochii închiși.
Sper că și astăzi l-aș ști la fel.
Și chiar dacă nu, mereu v-aș putea arăta drumul spre MARTA.
ALESIA GAVRIȘ
LOGO paper 