Te pictez cu același răsuflu,
în acest tablou divin cu natură moartă.
Te-am luat și te-am pus pe o pânză
ca pe oricare altă operă de artă.
Și privind tablouri îndesate
de iubiri, de grele șoapte,
Mi-am dat seama cât de mult te-am iubit…
În fiecare din ele te-am tipărit.
Poate că, dacă mai stăteai,
îți terminam un portret…
Acum ești doar o schiță
pe un vechi șevalet.
ANDRADA GÎRDAN
LOGO paper 