Poate că aceasta este una dintre ultimele mele contribuții pentru LOGO Paper și trebuie să recunosc că scriu cu lacrimi în ochi aceste rânduri.
Mă aflu în ultima săptămână de liceu, ultimele mele zile de elev, zile care îmi numără drumul spre examen.
Când am pus prima dată piciorul în colegiul nostru, nici măcar nu știam ce mă așteaptă, nu știam cu ce se mănâncă viața de licean. Pot spune că am avut cei mai tari colegi, despre care garantat am ce să le povestesc nepoților, dar și profesori pe măsură. Am avut profesori care mi-au ghidat drumul spre bine, care m-au crescut ca pe copilul lor. Am avut colegi care mi-au demonstrat că o nebunie periodică nu strică niciodată – recunosc, am greșit timpul verbal, nu „am avut”, ci „îi am”, pentru că aceștia o să rămână în sufletul meu mereu.
O să îmi aduc aminte mereu de toată această perioadă din viața mea, deoarece este una dintre etapele vieții care m-au format, care m-au învățat, dar m-au și pus la încercări.
Niciodată n-am știut să-mi exprim sentimentele în situații de acest gen, de aceea poate scrisul mă va ajuta să o fac, totuși, ca un semn de mulțumire pentru oamenii pe care i-am avut in jurul meu în acești ani, de la profesori la elevi din clasele alăturate.
Joi, 26 mai… Nu știu cum să reacționez atunci când mă gândesc că voi purta haine festive, alături de colegii mei cu care am crescut, ascultând pentru ultima dată strigarea catalogului.
Să nu uităm și de acest loc, LOGO Paper, care m-a ajutat să fiu mai încrezătoare, să spun ceea ce simt, chiar fără anonimat.
Clubul de dezbateri, care m-a dezvoltat extrem mult și cel care a avut și va avea un loc special în sufletul meu mereu.
Toate aceste locuri nu vor mai avea cum să fie prezente fizic în viața mea. Este foarte greu să vă spun celor care nu sunteți în ultimele zile de școlari exact cum se simte, dar tot ce vă pot spune este să vă trăiți viața la liceu, să creați cel mai mișto colectiv și – cel mai important – să folosiți totul în folosul vostru.
Când voi intra în Ghibu, ca proaspăt student, fiecare colțișor îmi va aduce aminte de ceva, acel ceva ce este permanentizat în sufletul meu.
Mulțumesc întregului corp didactic, care a avut răbdare cu mine, și colegilor mei, pentru toate amintirile.
Și vă mulțumesc vouă, celor care mi-ați citit gândurile din când în când!
CRISTINA IVANCOV
LOGO paper 