De ce oamenii luptă între ei? De ce ne războim unii cu alții, când toți suntem la fel? Pentru ce ne luptăm? Te lupți pentru locul în care te naști.
Războiul există de la începutul vieții pe Pământ, când animalele se luptau între ele pentru a supraviețui. Acest obicei s-a scurs și în sângele oamenilor, făcându-i să se lupte între ei pentru scopuri cunoscute sau necunoscute, a ajuns și în zilele noastre, păstrându-se intact, doar cu diferite arme.
Întrebarea rămâne aceeași: de ce luptăm între noi și creăm atâta violență? Pentru ce merită să mori? Lupți pentru teritoriu. Lupți pentru oamenii care fug din țara natală. Lupți pentru locul în care te-ai născut, nu pentru glorie, resurse sau politică, ci lupți pentru tine însuși.
Dar de ce doar oamenii care nu se urăsc, care probabil nici nu vor să lupte, se omoară între ei, în timp ce persoanele care se urăsc stau bine în culcușurile lor? Pentru că oamenii simpli nu înseamnă nimic. Nu contează dacă trăiesc sau mor, contează ca liderul să rămână intact, pentru că el reprezintă ceva. Pentru puterea politică, oamenii simpli înseamnă nimic – ea doar controlează cei ușor de controlat.
Așa a fost și în cele două războaie mondiale: politica a spus cine moare și cine nu, dar în orice război contează scopul pentru care lupți. Când puterea politica se combină cu scopul oamenilor, rezultă o putere de neînvins. O putere care depășește limitele normalului, atât în război, cât și în societate, un echilibru constant.
IOANA IOVA
Acest text, ilustrând un eseu argumentativ pornind de la un citat, a ajuns la noi prin amabilitatea dlui Alexandru Popoviciu, profesorul de Limba română al Ioanei Iova, căruia îi mulțumim.